Cum sa facem sa imbatranim frumos? Avem grija sa lasam in urma cat mai putine regrete!

femeie-in-oglinda
Si daca imbatranesc, ce daca?
imi spun uneori, privind prelung in oglinda. Apoi ma scutur si incerc sa nu ma mai gandesc, pentru ca gandul ma inteapa si dureri am avut destule, imi prisosesc. Nu varsta in sine ma infioara, ci teama ca poate varsta nu aduce intelepciunea pe care mi-as dori-o. Teama ca nu am terminat alegerile proaste, ca inca mai am de luptat cu ele, cu mine, ca mai sunt rascruci si drumul pe care o sa o apuc nu va fi poate si cel mai bun.

Bucura-te de vremea asta, mai tarziu o vei regreta!

Nu stiu daca voi avea puterea sa imbatranesc frumos. Ma apasa gandul timpului care trece si nu pentru ca vad cum trupul isi pierde vigoarea, nu pentru ca ridurile mi se contureaza la coltul ochilor sau a gurii sau pentru ca nu mai pot alerga asa cum o faceam cu zece ani in urma. Nu-mi pasa de asta. Iar daca mi-ar pasa, pentru asa ceva exista solutii, unele, cum este cea de aici,  chiar bune de tot.  Imi pasa insa, cumplit, de faptul ca nu mai pot spera ca altadata. Ca parca ieri ma grabeam sa cresc, nu se facea mai repede seara, luni, vara, nu mai veneau cei 16, 18 , 21 de ani si uite, azi, m-am trezit dimineata si mi-am dat seama ca e mai mult de un deceniu de cand mi-am pierdut iluziile. Si ma revolt impotriva inconstientei care ma determina odinioara sa vreau sa fiu repede mare, a celei care ma facea sa nu inteleg ceea ce altii stiau si imi spuneau ades: bucura-te de vremea asta, mai tarziu o vei regreta.

Daca de varsta mi-ar pasa, as face chiar maine un astfel de tratament, stiu precis ca sunt eficiente: as mari ce e de marit, as micsora ce e de micsorat, as ridica, as bomba, as tatua, as modifica. Rezultate ar fi, dar numai pentru exterior. Exterior care, nu spun nu, conteaza si el, afurisit mai conteaza. Dar cel mai mult conteaza echilibrul tau cu tine, impacarea cu care privesti in urma si speranta ce o pastrezi pentru inainte. Cum facem sa imbatranim frumos? Avem grija sa lasam in urma cat mai putin regrete.

femeie-in-oglinda

Nu regret ca am cazut, regret ca nu mai pot sa cad din nou, pentru ca acum am grija mare sa nu ma inalt prea sus. Pragurile dor.

Ma uit in oglinda si parca nici nu ma vad uneori. Vad numai drumurile pe care le-am facut, oamenii pe care i-am iubit, joburile peste care am trecut, anii care m-au indoit si clipa, unica, in care am stiut ca nimic nu se va mai intoarce si ea s-a asternut pe chipul meu cu batranete.

Traiesc in continuare cu gandul ca am ratat ceva in viata asta, nu stiu nici eu prea bine ce, dar era important, o astept pe urmatoarea, poate ca mai am o sansa. O fiica prea buna nu am fost, sotie nici atat, ca nu am avut cand in prima casnicie si a doua abia a inceput, miracolul maternitatii nu il stiu si il astept zadarnic. Cum timpul nu se mai intoarce, nu am alta alegere decat sa imi asum lectiile. Iar pentru viitoarea viata nu pretind sa nu repet greselile. Ar fi bine, dar daca nu se poate, imi doresc numai ca, daca va fi sa ma nasc iar proasta, macar sa nu ma vindec niciodata, pentru ca fericiti cei saraci cu duhul

2 COMENTARII

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here