Umbla vorba prin lumea larga ca femeia perfecta este doamna in societate, gospodina in bucatarie si curva in pat. Ideea imi place, fara a avea nimic vulgar, ea reuseste sa ne reaminteasca puterea de adaptare a femeii, capacitatea ei de a se plia pe muchiile realitatilor diferite care o inconjoara, capacitatea de a fi minunata in contexte dintre cele mai diverse.
Mi-am dorit mereu sa fiu femeia care se adapteaza triplei cerinte, convinsa ca imi voi tine omul drag aproape astfel, dar el, fie ca nu auzise de vorba de mai sus, fie n-o agrea si a omis sa-mi precizeze, fie nu am stiut eu sa ma modelez dupa cum trebuia. Oricum, ceva nu a mers. In societate ar fi trebuit sa fiu o doamna, dar una de la 1800, care nu vorbeste deloc daca nu e intrebata, nu ridica ochii din pamant decat rareori, nu deschide o discutie, nu are nici o opinie personala, cam de genul ala despre care povesteste Margaret Mitchell in Pe aripile vantului si citeam eu crezand ca sunt basme. Nu erau.
In bucatarie, orice gateam, imi reprosa ca il ingras si ma oprea dezgustat din toate elanurile mele de gospodina si am aruncat oale dupa oale de bunatati pana cand am aflat ca el de fapt manca in alta parte.
In pat imi reprosa ades unduirile pasiunii, banuindu-le deprinse din experiente intime de care era strain si ele-l chinuiau pe omul meu, care, in loc sa se bucure de femeia care era doar a lui, o alunga pentru ca fusese candva si a altuia.
Timpul s-a scurs si eu nu mi-am schimbat obiceiurile. Mi-am schimbat insa sotul, cand paharul s-a revarsat si mi-a patat fata de masa. Am inflorit de atunci, asa cum numai sufletul stie sa dea in floare, atunci cand nu mai exista furia care sa-l dea in clocot.
Domnul inimii mele a stiut de la inceput ca e iubit si de o doamna si de o gospodina si de o curtezana. Iar cand in casa miroase a ciorba si las polonicul si il trag moale catre dormitor, el rade si isi infunda nasul coltul meu dulce dintre umar si barbie si imi sopteste: mmm, Madame…in timp ce soarbe aroma Jean Paul Gaultier-ului meu floral cu note de portocal, spumant de trandafir, mosc si lemn de cedru. Esenta de doamna, da, ii surad eu…si restul conversatiei nu o mai aud decat pernele….
