De la agonie la extaz in toate sensurile

Nu stiu ce m-a apucat azi, dar intentionez sa descriu o zi din viata mea. Ca sa fie clar celor care asteapta literatura. Ca nu e.   Plec de acasa spre serviciu. In dum, trec mai intai pe langa niste terase. Ciulesc nasul….miroase a lemn ars…nu la modul deranjant, miroase a lemn de munte, a foc de tabara, a vacanta si a chef de duca. Miroase a suflet gol golut, pus fata in fata cu lucrurile care conteaza. Visez si…ma impiedic, bineinteles, de atata vis. Ma revolt toata, chiar mai tare decat am facut-o cand a sunat ceasul azi dimineata, obligandu-ma sa ma ridic din pat si sa bajbai dupa cafea. Apoi eu si revolta mea trecem mai departe.

 Drumul ma duce apoi pe langa piata. Targovetele imi intind legaturi de stevie si de leustean. Ma apuca doua chestii: una, sa le strig exact sub nasul ars de soare ” ce mama ma-sii sa fac eu cu leusteanul asta la banca?” si doi, sa duc mana la geanta si la portofel, sa il cumpar si sa fac calea intoarsa catre propria mea bucatarie unde sa o pun de o ciorba, acra, cum imi place mie, dar nu atat de acra pe masura zilei pe care stiu deja ca urmeaza sa o am. Moment in care sare in sus obiectivul din mine si zice: “stai, mai fata, la un loc, ca alta problema ai tu si zau ca n-are nici o legatura cu legatura de leustean a lor sau cu focul de tabara cu care ai avut fantezii cat pe ce orgasmice mai adineori”. Si il ascult, ca are dreptate. Ma urc cuminte in metrou si incerc, pe cat posibil sa nu ma gandesc. Nu-mi iese, evident, pentru ca, de-a lungul celor sapte statii care ma duc de la agonie la extaz sau de la extaz la agonie (in functie de directia de mers, extazul fiind acasa, evident, si agonia-locul meu de munca) scriu in gand randurile de fata.
Ajung la job. Pornesc calculatorul, imi pun casca, deschid cele zece aplicatii si patru exceluri zilnice si incerc sa imi compun o mutra daca nu comerciala, macar suportabila pentru cei din jurul meu, care nu au, zau, nici o vina. Apoi ma apuc si scriu randurile astea. Sau altele la fel. Merge repede, ca imi dictez singura din memorie. Doar dupa ce m-am descarcat un pic, pot face fata sarcinilor zilnice. Poate ar trebui sa incerc sexul matinal, ca metoda alternativa,  imi spun, cu deosebit spirit de observatie.
E nedrept sa fiu aici in loc de o plaja in Mexic, imi zic de cateva ori pe zi.
E nedrept ca uiti de fiecare data ca munca asta lipsita de creativitate te ajuta sa iti platesti ratele, sa dormi  seara in pat langa barbatul tau / familia ta, si chiar sa te straduiesti in zilele potrivite sa o maresti – familia -, te ajuta sa pui pe masa o paine (facuta la masina special dresata in acest scop, cum altfel?) Iar daca asa de tare nu-ti convine, de ce nu pleci? – spune obiectivul din mine si are dreptate.
Mda.  Cand eram in invatamant, eram fericita in fiecare zi si mandra de munca mea, ca o vrabiuta care se scalda in praful ei si ciripeste. Cu intretinerea aveam ceva probleme minore, nu ca ar fi fost mare, dar trebuia platita des, luna de luna, mai exact, in timp ce eu mi-as fi permis sa o platesc cam o data-n cincinal.
Cand eram trainer la multinationala mea mandra, eram la fel de multumita de munca efectuata, intretinerea era laa pret aproape ca o iesire in oras, dar… bateam tara in lung si in lat 3 saptamani pe luna, acasa insemna hotel si viceversa; schimbam relatiile ca pe sosete sau putin mai des, se incapatanau sa nu tina – relatiile, nu sosetele – , in conditiile in care cybersexul si webchat-ul n-au fost niciodata punctele mele forte. E drept ca nici de capul barbatilor respectivi nu era mare lucru. Sau nu am apucat eu sa descopar ce si cum.
De trei ani de cand am ales un job de birou stau acasa in fiecare seara, bot in bot cu cine mi-e drag si suspin ca imi creste fundul de stat la birou, chiar daca ceea ce fac chiar conteaza si chiar sunt o rotita intr-un sistem care functioneaza si datorita mie.
Totul este despre alegeri, pana la urma. Pe care mai intai le fac si dupa aia ma plang de ele, cum altfel, ce poate fi mai uman de atat?
Pe pagina asta de blog imi pun toatre frustrarile (pe care le am, din toate categoriile, minus uneori pe alea sexuale). Salvez aici o bucata din mine, o bucata din mine pe care o pun chiar si in articolele comerciale, dar in cea mai mare masura in cele din categoria subiectiv.adjectiv.

Salvand bucata de care va spun, imi amintesc ca o am, imi amintesc cine sunt eu.  Despre asta e vorba de fapt. Ca eu sunt aici. Nu acolo. Oriunde ar fi acolo

 

19 COMENTARII

  1. ieri îmi zicea cineva că oamenii fericiţi nu stau la un loc de muncă care nu le place…Pe termen scur, condiţionat de anumite chestii se acceptă să stai unde nu-ţi place dar pe termen lung cred că ar trebuie să te gândeşti ca să-l schimbi

    • Un punct de vedere mai mult decat pertinent. Care este perfect egal cu al meu. Teoretic cel putin, ca in practica ma impiedic de fiecare data si de fiecare data dau vina pe altii.

  2. In ziua de azi e cam greu sa mai gasesti un job la care sa-ti face o deosebita placere sa mergi! Sunt facturi care trebuiesc platite, la fel si creditele la banca…facem compromisuri….si asteptam acel serviciu care sa ne implinesca !!!

  3. Hapi, ce surpriza placuta! Sincer de tot, sunt flatata.
    Bebele e inca pe masa de proiect si ca in Romania, merge greu pana la productie. Si da, ai dreptate, stiu sigur ca asta voi face, altfel o sa ma sufoc. Pana atunci ma plang pe aici. Multumesc de lectura.

  4. e, ce sa fac imi port si eu pe-aici frustrarile, ca stiu ca e lume care sa le inteleaga si pe ele si sa mai si empatizeze. Iar cand o fac asa cum o faci tu de obicei… sa ma tot plang 🙂 Desi e numai o pasa….cred. De luni sunt in concediu, cred ca imi iau si eu portia de soare si calciu. Si sa vezi atunci atitudine! 🙂

  5. Hai să-ți dau eu cel mai bun sfat în materie, pe care l-am ignorat eu cu emfază la vremea lui: Nu ai copii? Dormi! 🙂
    Și cred c-am mai spus, puii ăștia au o încăpățânare a lor: nu vin când îi chem, le place să te surprindă! 🙂
    Doamne ajută!

    • Poate daca dorm, uit ca in curand trec pragul celor 35 de ani…desi nu stiu daca te-ai referit chiar la dormitul asta… In sfarsit, idee este ca am inceput sa fiu mai putin stresata de idee dupa SB si dupa ce te-am cunoscut pe tine si pe altii ca tine. Doamne, Ireala dragalasa, trebuie sa ti-o spun, dar mi-e jena sa ti-o spun la tine acasa, sa nu par chiar asa de naiva si debutanta cum de fapt sunt si profit de momentul asta: mi-a placut enorm discutia de aseara de la tine de pe blog! Pentru mine a fost o noutate, adica sunt la prima discutie asa, de grup. Sper ca mai vii pe aici si sa citesti asta. Daca ai fqacut-o, fa-0mi cu ochiul, ca sa DORM linistita!

  6. Cât despre zilele astea, măi, când vin, greu se dau duse. Atunci când am citit prima dată textul am crezut că port o parte de vină, acum mi-s relaxată, îmi dă mâna să-mi împărtășesc experiența! 🙂

  7. Acum îți citesc comentariul acela la care ți-ai fi dorit să-ți fac cu ochiul. Hmmm, cred că ai nevoie de un widget, plugin, care să arate ultimele comentarii pe undeva, că io degeaba mă abonez prin mail, deși o voi face, tot târziu le văd, dacă nu-s pe FB. 🙂
    Mă bucur c-ați fost voi oaza de frumos din toată chestia aia, că nu știu cum să-i zic. Și vor mai fi de-astea, că unde se întâlnesc oameni verticali, cu simțul umorului la ei, așa se întâmplă. Iar eu nu scot colții decât dacă sunt provocată cu nesimțire, atunci ies ei și cresc singuri. 🙂
    Și m-am referit să dormi în sensul de bază al cuvântului. Să dormi până la amiază dacă-ți pică bine, să dormi de la 8 seara, dacă așa ai chef, să dormi în pauza de masă, dacă simți nevoia. Odată încărcat copilul, să vezi tu cum nu mai dormi! Decât în picioare și cu el în brațe! 🙂

    • Tot goagal sa traiasca. Dupa 2 ore de munca a iesit ce vezi pe prima pagina. De mult voiam sa fac asta, tu m-ai ambitionat. Pupici pentru Ireala mea preferata!

  8. De ce nu? Mi-a scris cineva o data: "da, scrii, nu gluma, sexule…" 🙂 Recunosc, in functie de context, ar putea parea ciudat….:)

  9. Acum căutam postarea la care te rugasem să vezi de el și nu-mi aminteam nicicum, le-am luat la rând, să verific capetele de ață. Apoi, un refresh nou mi le-a scos sub ochi! Nu-i frumos? Am ajuns la fix! 🙂 Pupificii-s de partea mea, Dana mea faină!
    Lol, îți dai seama că nu-și pot folosi numele blogului să te alint?! Hahahahhaah!

  10. Am făcut și eu tot felul de lucruri care îmi plăteau facturile și ratele. Sperând mereu la altceva. Dorindu-mi un ceva aproape nebunesc și imposibil de realizat. Și într-o zi… acel lucru s-a întâmplat. Mi-a fost mult mai greu decât mi-am imaginat, acum însă spun tuturor cu mâna pe inimă ca îmi place de mor jobul meu. Că deși uneori îmi vine să arunc telefoanele și să închid conexiunea cu internetul, nu există nici măcar o zi în care să mă duc cu groază la servici. Uneori visele se împlinesc. 🙂

  11. Sonia, multumesc, mi-ai readus zambetul pe buze. Nu stiu daca speranta imi lipseste, mai curand nostalgia uneor vrememuri trecute, nevoia de a ma simti si la servici reala, autentica, asa cum ma simt cand scriu aici sau citesc si intru in vorba cu oamenii care imi plac.

  12. Uite că prima ta recomandare m-a adus aici şi îmi place ce-am citit. Mă identific cu mărturisirea ta pentru că şi eu am "cochetat" cu învăţământul, după care am plecat în sectorul privat, făcând o muncă de rutină şi într-un domeniu complet diferit de pregătirea mea anterioară. Şi câţi oameni nu sunt pe lumea asta, care fac ce nu le place pentru confortul financiar, pentru siguranţa zilei de mâine şi pentru multe altele. Îi consider norocoşi pe cei care au făcut meserie din pasiunea lor. Şi nu regretă, dimpotrivă, dacă s-ar da timpul înapoi ar face acelaşi lucru. Eu nu.

    • Puteam sa jur, citindu-ti blogul, ca ai cochetat cu invatamantul sau macar cu ideea. Prea erai de acolo (de unde mi-e mie drag). Ma bucur ca ti-a placut, chiar ma bucur din suflet, nu e politete. Mai sunt restanta cu niste raspunsuri si imi doresc cateva vizite la tine, dar o sa ma revansez weekendul asta.

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here