Ce diferenta este intre o casa si acasa? Exact cea pe care au speculat-o si reclamele TV. Casa este adapostul, locul in sine, in timp ce acasa inseamna caldura, personalizarea, amintirile, amprenta omului care locuieste intre zidurile acelea. Ni se intampla uneori sa intram intr-o incapere si sa avem senzatia ca stim deja ceva despre persoana care isi petrece timpul acolo si asta se intampla atunci cand umanitatea cucereste spatiul intr-un mod mai intim decat prin aranjatul cu gust al mobilei. Despre aceasta cucerire a spatiului vreau sa va povestesc astazi, in imagini care spun mai mult decat o mie de cuvinte.
O clipa de bucurie neingradita, de emotie intensa imprimata pe cartonul lucios al unei fotografii, in genul celui de aici, pot sa iti dezvaluie mai multe despre un om decat o discutie de o jumatate de ora. Nu e nevoie de materiale scumpe sau tehnici sofisticate, munca depusa si dragul cu care fauresti un obiect ofera acestuia adevarata valoare pentru casa ta. O rama foto, de exemplu, nu are nevoie decat de cateva ramurele taiata cu panza de bomfaier sau cateva coli de hartie colorate. In interior poti sa pui si altceva decat fotografii, de exemplu tiparesti cateva cuvinte amuzante sau un dicton care te reprezinta.De fapt, tot la imprimanta poti printa si fotografiile de multe ori, mai ales cele care nu au nevoie de calitate deosebita, cum ar fi cele pentru legitimatii, de exemplu. Costurile nu sunt mari, asta stiu din experienta. Eu am acasa si la birou cate un HP, dar am inteles de la cei care se pricep ca ar fi rentabile aceste cartuse canon. Indiferent de metoda folosita, pana la urma important este sa reusiti sa creati un obiect care sa va reprezinte si sa va aduca zambetul pe buze. Puteti folosi chiar si betisoare de inghetata, stiati? Daca nu stiati, va arat eu mai jos.
Avem amintiri, le strangem cu grija pe cele fericite si le depozitam adanc in suflet. Aduma instinctiv obiecte din locurile prin care trecem, ne plimbam, in care calatorim: castane, scoici, pietre, bucati de lemn, frunze uscate, obiecte fara valoare materiala, dar impregnate cu amintirea momentului de bucurie in care le-am gasit. Si vrem ca bucuria aceea sa nu dispara, desi, de multe ori, prinsi in rutina vietii de zi cu zi…o face. Nu am regasi mai des aceasta bucurie daca am avea obiecte care sa ajute fericitei aduceri aminte?
O decoratiune pentru perete facuta din scoici, de exemplu, o sa te duca mereu cu gandul la dupa amiezele lenese pe plaja, de zgomotul surd al valurilor care se lovesc de mail, de bereau rece savurata la adapostul umbrelei, de obrajii rumeniti care nu mai au nevoie de fond de ten.
Vi se intampla sa gasiti pietre cu forme sau colorit interesant prin plimbarile voastre pe plaja sau prin parcuri? Le priviti si apoi le aruncati, ca va ganditi ca nu aveti ce face cu ele? Pai ati avea ceva de facut: puteti decora niste ghivece de flori sau chiar rafturile bibliotecii. Imi plac la nebunie cele pictate ca sa treaca drept cactus.
Favoritele mele intre decoratiunile handmade facute cu bani putini raman borcanele. Fie ca le transformati in vaze pentru flori, in suporturi de lumanari sau in recipiente pentru pixuri, modele cum sunt cele mai jos va vor incanta si in timpul fabricatiei, nu doar dupa ce opera este gata.
Tin minte ca am stat, in perioada mea de trainer, o luna si jumatate, iarna, in delegatie la Predeal, cazata in hotelul companiei unde lucram. Frumos, elegant, confortabil, nimic de zis, dar…hotel. Rece. Impersonal. Dupa ceva vreme, in camera mea cu vedere la gara, cum imi placea mereu sa cer, a intrat sa imi ceara niste materiale de curs, o colega si a exclamat, surprinsa: Wow, dar aici arata ca acasa! Ce facusem? Nu cine stie ce: in dupa amiezele libere, dupa ce ma saturasem de plimbare, m-am jucat pe laptop cu un program de editat poze gasit pe net si am facut un colaj din cateva fotografii alaturi de iubitul meu: aspect sepia, imagine ca dint-un ziar, chestii de genul asta, cred ca stiti genul de program. Colajul l-am inramat si l-am pus pe noptiera. Am cumparat si o vaza colorata, ca primeam mereu flori la final de curs, mi-am mai luat o scrumiera haioasa si o cana imensa in care imi faceam ceai. Imi placea sa ma uit cum ninge si sa beau ceai la fierbator, uneori imi tinea loc de cina, ca imi era lene sa ma schimb si sa cobor la restaurant. Ei bine, cu doar cateva accesorii de acest gen, incaperea in care locuiam isi pierduse statutul de camera de hotel si devenise acasa. Ma reprezenta.
Asta se intampla cu locuintele in general. In clipa in care primesc amprenta personala a omului, capata suflet si caldura. Iar asta ajuta de minune la incarcarea bateriilor, de pe o zi pe alta, de la o saptamana la cealalta.
sursa foto: pinterest
