Mi-am remobilat casuta virtuala si voua va place. Nu eu, ci blogul meu de data asta va place. De fapt voua inseamna trei persoane, marturisesc, dar cand ele sunt dragi, pot insemna o lume intreaga! Si daca tot m-am apucat sa ma dau desteapta vorbind despre monetizarea blogului in loc sa imi vad eu de lungul nasului (care e carn de fapt, ca sa se stie) si sa tratez subiecte la care sunt mai mult pe felie, de exemplu perioada fertila a femeii sau sindromul premenstrual, uite asa imi trebuie, ca dupa o idee vine alta si uite ce m-a lovit pe mine sa fac: sa invat mai multe despre partea tehnica a blogului! Momentan m-am poticnit in definitii, nu de alta, dar mereu (deci si acum) am fost buna in teorie si practica m-a omorat cu zile. Dar nu disper! NU nu nu, ca, mi-a zis cineva: Keep going, ca batuta am inteles deja ca nu te vei mai lasa… 🙂 si asta m-a motivat si mai tare. Poftim de incuranjeaza tontomanca si altadata…In sfarsit, am zis ca meseria se fura, asa ca dupa ce am tras cu ochiul am pus o intrebare unui bine-intentionat domn, care s-a indurat de sufletul/blogul meu de mai multe ori, fara sa-l doara capul de timpul ce-l consuma si de lucrul mecanic produs pe cand batea saua tastatura sa priceapa…iapa.
Dar sa o luam cu inceputul…
Mai intai, stimabilul in chestiune imi scrie pe mail cu o ocazie pe care nu mi-o mai amintesc acum pe loc, ce crede ca as putea imbunatati la blog si cum. Sa va spun ca suna mesajul ala asa de binevoitor si frumos ca m-am incruntat a neincredere? Va mai spun, ca acum ma dau mare, ca mi-a trecut neincrederea si am rasuflat usurata. Chiar stie e spune si spune la toata lumea, nu e superoferta din aia scrisa in partea de jos cu litere infuriant de mici. Si isi ofera suportul. Am mai patit asta o data, cu alt personaj din virtual, dar na! il stiam mai bine, era altfel… Acuma ma trezesc eu in corzi, gata sa arunc prosopul, ziceai ca ma bate, nu ca ma ajuta. Probabil pentru ca sunt excesiv de suspicioasa vizavi de faptele bune al caror obiect ma aflu, posibil pentru un inceput de paranoia, ca doar m-am nuntit pe vremuri cu un mascul de tip borderline si asta lasa urme. Sau naiba stie de ce!
Pe urma imi fac curaj si ii arunc si eu intrebarea legata de cum sa pun titluri SEO pe blog. Ajunsi la acest moment al povestirii in care am trecut la amanunte intime, sa va spun ca tipul in cauza se numeste Cristi si blogul lui a fost gandit ca un ajutor, printre altele, pentru cei a-tehnici ca mine si continutul creste pe zi ce trece, ca nici noi, nestiutorii nu scadem.
Cristi nu mi-a raspuns pe mail, ci a scris un articol pe blogul lui despre asta. Moment in care am avut o revelatie: cand imi spunea un lucru pe mail, inca eram neincrezatoare. Cand am vazut articolul publicat, m-am simtit brusc linistita, bunele lui intentii nu s-au mai ascuns nici o clipa sub umbra indoielii mele. Si acum vin si va intreb: de ce???? De ce un lucru spus public devine mai credibil?
El afirma legat de credibilitate: atunci când vorbești cu cineva există riscul să-l aburești ,în timp ce când faci afirmații publice, în scris, îți asumi cumva răspunderea pentru ele, te expui oarecum.
De ce avem tendinta de multe ori de a lua de bun ceva, numai pentru ca este spus public??
PS Apropo, tot el m-a invatat mai demult si cum sa pun linkuri in comentariile pe care le fac pe blogger, cred ca m-am dat in stamba cu ele pe la Vienela si pe la Adriana Tirnoveanu. Sa ridice mana sus cine stia sa faca asta pe blogger!!!
