Divortul, despre circul in cauza

divortIncepusem intr-un articol anterior despre divort sa va dau detalii despre acest subiect, despre divortul prin acord si divortul fara acord ce si cum se face. Vorbesc din experienta si nu ma dau desteapta nevoie mare. Dar as fi vrut sa stiu niste lucruri de la inceput, nu ca mi-ar fi schimbat hotararea, dar as fi fost mai abila in situatia de fata.

As vrea sa spun inca de la inceput ca in cazul unui divort fara copii si fara partaj te poti descurca de unul singur, dar recomand totusi sa iti cauti un avocat. Te scuteste de multa cheltuiala energetica, te scuteste sa te simti a nimanui, neputincioasa, nestiutoare….dar te costa. Nu stiu cat, dar daca ai banii aia de dat….merita.

Daca totusi optezi din cine stie ce obscur-financiar motive pentru reprezentarea de un singura, iata mai jos cam cum poate sa decurga.

Ramasesem la momentul in care te infatisezi la instanta de judecata pe raza careia ai domiciliul si iti inregistrezi actiunea. Tanti de acolo iti da un numar de dosar, numarul de complet de judecata si un termen. Amandoua sunt de notat. Cu termenul ca sa stii cand te prezinti pentru reprezentatia din categoria “In lumea circului”, iar cu numarul ca sa poti afla de pe internet ceva vesti despre actiunea ta (pe postal.just.ro, poti cauta dupa judet/sector si vezi in ce stadiu se afla cauza). Daca ai uitat numarul sau termenul, tot pe net poti sa iti resuscitezi memoria, la portalul mai sus-amintit, se poate face cautarea inclusiv dupa nume.

La data mult asteptata, vii la aceeasi judecatorie (ora 8.30) , afli sala la care se distreaza completul tau. La intrarea in sala vei gasi un panou cu dosarele din ziua respectiva. Iti cauti numarul si il tii minte. Poti intra in sala in intervalul 8.00-8.30, grefierul este acolo si daca doresti poti sa iti examinezi propriul dosar pe care il obtii lasand la schimb buletinul. Nu ai voie sa iei sau sa depui nimic la el, poti numai sa il vezi si nu trebuie sa parasesti sala cu el sub brat. Eu l-am luat si am aflat din dosar ca actiunea fusese anuntata catre sotul meu la adresa corecta, ca nu fusese gasit acasa si ca i se lasase in usa instiintarea cu pricina. Apoi am inapoiat dosarul grefierului si mi-am recuperat buletinul.

Dupa intrarea judecatorului si a grefierului in sala, mai marele curtii intreaba daca exista cauze pentru amanare. In situatia respectiva se afla de exemplu dosarele incomplete, cauzele in care una din parti nu s-a prezentat si era nevoie neaparat sa apara sau diverse alte situatii ( pe care nu ma straduiesc sa mi le amintesc, ca nu au importanta pentru subiectul de fata), care in teorie ar trebui sa fie putine, in practica pot sa fie o treima din cele de pe lista de la usa. Si se discuta amanarile o ora, doua trei, in cazul meu a fost de fiecare data pana la pranz. Dupa ce se termina amanarile (ala e momentul in care trebuie sa fii neaparat in sala, daca nu vrei sa ajungi aqcasa de la tribunal direct la o cina tarzie) judecatorul intreaba ce cauze sunt in sala si atunci trebuie sa iti strigi numarul (acela pe care l-ai memorat de pe panoul de la intrare) si el sa il noteze. Cand le termina de notat le ia in ordinea numerelor de pe tricou.

In cazul meu reclamanta (povestitoare) era in sala, paratul nu. Mai dispuneam de un martor, adus degeaba in prima faza. Cand mi-a venit randul, judecatorul a vrut sa se faca re-instiintarea paratului in privinta actiunii, ca, vezi doamne, nu ar fi fost adresa buna. Eu am dat adresa pe care sotul meu o avea in buletin, alta decat cea comuna si nu am avut inspiratia sa aduc si o copie de buletin de-a lui, cu care as fi adeverit ceea ce spuneam si in actiune si credeam si cu tot sufletul: ca il doare fix in dos de casnicia asta. Mai ales ca stiam exact ca i s-a adus la cunostinta divortul. Neavand alt argument in afara cuvantului de onoare, judecatorul mi-a amanat cauza si a refuzat sa imi audieze martorul, cat sa scape si el de o grija si sa nu se mai tarasca pe drumuri inca o tura. Mi-a dat termen din octombrie pana in ianuarie, din noua aceeasi poveste, ca divorturile fara copii sunt minimum de urgenta pe orice lista de prioritati din lume in afara de a mea, bineinteles.

La al doilea termen, din nou distractia cu numarul de ordine, cu amanarile, cu lista celor prezenti. Cand mi-a venit randul, recunosc, tremuram ca o frunza. Aveam in fata o judecatoare, o femeie si inca una careia ii nutream o simpatie dupa modul in care vazusem ca investigase cauzele dinaintea mea, dar ea avea puterea de a taia un lant invizibil care ma lega de un nume si un statut care-m devenisera nesuferite. Asadar, tremuram, cum spun. M-a chemat, nu m-a intrebat mare lucru (paranteza, am uitat sa precizez ca de fiecare data cand ajungi in fata instantei cu cauza la judecata, trebuie sa prezinti grefierului cartea de identitate), mai mult s-a uitat pe ceea ce scrisesem in actiune. M-a intrebat de martor, l-am adus. O purtasem pe drumuri pe biata maica-mea, care avea ghinionul sa fie vecina de palier cu mine si cu caminul conjugal. Draga mea martora a jurat cu mana pe Bibilie sa spuna adevarul, judecatoarea i-a pus cateva intrebari, menite sa aduca amanunte suplimentare apropo de cauza judecata, m-a intrebat pe mine daca vreau sa o intreb ceva. Nu voiam, asa ca grefiera a pus mana si a consemnat, dupa dictare, ce declarase mama, apoi a pus-o sa semneaze declaratia.

Ca o concluzie, judecatoarea m-a intrebat ce solicit. Am raspuns cuminte, cum repetasem in gand de cel putin un milion de ori: “solicit desfacerea casatoriei si revenirea la numele purtat anterior casatoriei”. O alta paranteza: putin imi pasa din vina cui se desfacea. Pot sa accept ca dreptatea e la mijloc, pot sa accept cam tot ce va trece prin minte, numai sa ma vad divortata mai repede, dar onorata instanta m-a lamurit usor enervata ca factorul timp (la care eu tineam asa de tare) nu conteaza in justitie, esential este adevarul si ca trebuie sa spun clar si raspicat ce cred eu, profund subiectiv. Eu profund subiectiv credeam ca ar trebui sa-l ia mama naibii pe cel de care ma legasem cica pe viata si pe mine odata cu el ca proasta mai fusesem. Aceasta optiune personala mi-am exprimat-o cerand desfacerea casatoriei din vina lui. Daca ar fi venit sa ma ajute sa grabim demersul, acceptam ca sunt vinovata inclusiv de foametea din Somalia. N-a fost sa fie, cauzele foametei inca se mai studiaza!

Finalul apoteotic care mi-a adus lacrimile in ochi a fost atunci cand am auzit: “Prea bine, retinem cauza in pronuntare”, minunate cuvinte, care insemnau pe romaneste ca nu imi mai dadea un nou termen si ca urma sa se ia hotararea. Care hotarare a fost luata peste 3 saptamani, am vazut asta pe net, pe portalul de care tocmai v-am povestit.

Am asteptat pana la finalul lunii mai (din ianuarie, notate bene!) ca hotararea sa imi ajunga acasa. Din ziua in care ajunge, se numara alte 30 (termen de recurs) si in a 31-a, daca nu s-a cerut recursul (iar verificare pe net) se merge la tribunal pentru a cere legalizarea hotararii devenita definitiva. Inca nu am facut asta, dar daca totul merge bine, la inceput de iulie 2013 sunt divortata; depunerea actelor de divort: 14 mai 2012, de ziua mea.

Inchei aici povestea unui divort in Bucuresti.
Repet ce am mai spus si la articolul anterior: daca este cineva care simte nevoia unor amanunte suplimentare, poate sa imi scrie pe mail sau ca un comentariu la aceasta postare. Nu ma dau desteapta, daca eram nu ajungeam la divort; dar, pentru ca am ajuns totusi….macar sa ii invat si pe altii cum se face.

20 COMENTARII

  1. Pentru un divort fara minori procesul tau a durat foarte mult. Exagerat. Martorii nu se duc niciodata la primul termen si sunt prezentati abia dupa ce ii incuviinteaza instanta. Grefiera cere de fiecare data buletinul, pentru a verifica daca, persoana din dosar este aceeasi cu cea care se prezinta. E valabil si pentru martori. La citatiile si sentintele "afisate". Postasul nu vine sa sune la usa ci le pune in cutia postala si bifeaza o rubrica.
    Exista si o modalitate de a evita termenul de recurs, atata de lung. Daca ambele parti sunt de acord, se prezinta cu o cerere, prin care declara ca renunta la dreptul de recurs si se considera data ramanerii definitive, daca inregistrarii acelei cereri.
    Mi-a placut ca scrii asta. Probabil ca sunt multi care vor sa stie ce au de facut si nu stiu cum sa procedeze. Uneori merita sa apelezi la un avocat pentru proces, mai ales cand sunt situatii conflictuale. Nu stiu cat e acum onorariul unui avocat. Dar daca e vorba si de impartiri de bunuri va cere 10 la suta din valoare. Tot 10 la suta este taxa judiciara pentru acest proces, de revendicare a unor bunuri materiale. In aceste cazuri se solicita expertize, de evaluare a bunurilor. Onorarul de expert este si el de 10 la suta. De ceea e ideal ca, inainte de a incepe un proces de impartire de bunuri sa incercati sa rezolvati singuri aceasta problema. Daca nu, din valoarea totala, pierdeti 30 la suta. Nu trebuie uitat ca hotrarea de impartire de bunuri, daca partile nu se inteleg, va trebui pusa in executare de un executor , care ia si el procentual. Asa ca nu e simplu sa divortezi. 🙂

    • Completarile sunt foarte bune, multumesc pentru ele. Habar nu am avut la momentul respectiva ca martorii nu se duc la primul termen, eu speram sa nu fie mai mult de un termen. Iar de durat, a durat atata din caua minunatului sistem judiciar romanesc.

  2. Si in 2013 se poate termmina in 5 minunte, conditia este cel de-al doilea DA. E ca la casatorie, trebuie sa vrea amanadoi. Eu am povestit cazul cu un singur DA. Multumesc de vizita!

  3. Bună dimineaţa (spre prânz).
    Ce chestie şi cu internetul acesta… dai click pe un link, pac! ajungi într-o zonă interesantă! Mai dai un click, mai ajungi undeva. Şi uite aşa, din click in click, ajungi taman la divorţ.

    Ciudate vremuri mai trăim, pe “vremea mea“ divorţul era altfel. Mi s-a aplicat varianta extra-scurtă: – Vrei? – Da! – Dar tu vrei? – Nici eu nu refuz. Şi s-a pronuntat hotărârea în 5 minute, în aceeaşi zi, fără nici o glumă.
    E drept că asta se întâmpla în 2004. Ce vremuri, dom`ne, ce vremuri…

  4. Cu atat mai mult trebuie sa vad filmul.
    Notarul e un vis frumos, am povestit de el in episodul anterior.
    E bine ca nu stii si iti doresc sa nu afli niciodata ce e cu divortul. Numai daca nu te apuci sa faci Dreptul 🙂

  5. Nici nu stiu ce e mai greu:sa te casatoresti sau sa divortezi?Cred ca daca treci peste prima varianta scapi macar de a doua…Nu vreau sa ma gandes cat de urata e partea cu "asta e tigaia mea, asta e mobila de la mama…"

    • A, sa te casatoresti e floare la ureche. Parerea mea. Iar intre oameni civilizati si divortul este piece of cake. Eu am descris aici o parte din scenariu rau. Nu cel mai rau, dar…

  6. să ştii că citind textul tău mi-am amintit de filmul iranian la care am făcut referire în scrierea mea de azi. 🙂
    din fericire nu ştiu cum este cu divorţul… dar parcă era ceva cu faza la notar. nu vreau să ştiu…

  7. Mnoh, fată dragă, bine c-ai trecut și de hopul ăsta. Pân-ai ajuns să scrii, a dat și hazul de necaz pe la tine și implicit pe la noi, cei ce te-am citit. Să-ți fie frumos de-acum încolo, experiența aia trebuia să existe, cine știe de ce…

    • Nu zi hop, Ireala mea draga, nu zi hop pana pe la inceputul lui iulie, ca barbatii iti ofera surprize care mai de care mai variate, asa m-a invatat pe mine mama si m-a invatat degeaba. 🙂 Multumesc plecat de urari, o sa imi fie, garantat, ca s-o gatat uratul pe portia asta de viata, stiu eu precis!

  8. Sper sa nu se iveasca nimic care sa schimbe situatia. Totusi, a durat mult, foarte mult pentru un divort fara complicatii. Bine ca scapi! Mi-a placut felul in care i-ai vorbit in gand judecatoarei. 🙂

    • Si daca se va ivi ceva, de data asta nu ma ia pe nepregatite. Ma astept la ce e mai rau, asa ca e posibil sa am o surpriza placuta. Stii care e culmea? Ca tot nu mi-a trecut placerea de a ma marita 🙂

    • Se spune ca a doua casatorie este triumful sperantei asupra inteligentei….daca imi amintesc bine. Marian, cum se face ca nu ai blog? Sau nu l-am gasit eu? Am nimerit numai pe pagina de FB si eu dupa FB nu ma omor prea tare. Dupa ce ti-am vazut cateva comentarii pe cateva bloguri m-am trezit ca mi-ar placea sa te citesc 🙂

    • PS: am fost nevoit sa pun contul de FB pentru ca este o intreaga nebunie cu logarea in wordpress, logarea in blogspot, cont google, corespondenta dintre sisteme… ma enerveaza si m-am lasat pagubas!!!

    • Aha…am citit.
      Am senzatia ca te-am mai citit candva,, motto-ul ala imi suna familiar si nu pentru ca am fost profa si de latina . ;). Fiecare are dreptul la propriie alegeri necomentate, asa incat am sa tac. Te invit insa pe aici oricand.

  9. Eu diseară merg la un "divorţ" sărbătorit. Proaspătul divorţat, ne-a invitat la el(e un coleg actor),unde, exerciţiu de actorie, dar şi de admiraţie, observaţie, acrobaţie …se va tăcea. Îmi voi lua la mine un stilou, scrisori…şi-aşa am visat titlul ăsta: Cartea în care se tace. 🙂

    • Ce-mi place exercitiul…Daca as face o invitatie de genul asta, as face-o-ntr-o gradina. Dupa divort te ofilesti si infloresti iara.

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here