Dragostea si mica publicitate

te-iubescAm eu asa un fix ca atunci cand mi se spune te iubesc, sa mi se spuna ca o mangaiere, ca o adiere de vant de vara pe pielea incinsa, sa simt cum ma dezmiarda umed ca un sarut fiecare vocala prinsa in jocul eternei  si nemuritoarei declaratii. Sau sa ma simt muscata in carne, insetat, adanc, de dintii unei pasiuni prin care consoanele suiera.

Suiera t si consoana ascutita bate toc-toc, intr-un cui ca sa lege lantul infiorat care ma aduna in preajma lui, iubitul meu; b si pocneste rasunator: bum, o explozie de rasuflari rotunde toate, care se amesteca si se pipaie si se contopesc; s apoi unduindu-sssssse viclean pe langa o curba de ureche, cuprinzandu-ma cu incolacire de liana, de apa, de fum, invaluindu-ma in aceeasi privire, vesnica tentatie de sarpe, de eva, de delicios pacat; si c in final, sec, ca o clanta care cade sec pe ciment, marcand plecarea mea definitiva din mine, caci in mine nu voi mai fi eu, acum ca ai stiut sa imi spui te iubesc.

Nu, nu caut vreun poet, daca-mi doream asemenea, scriam la ziar la matrimoniale si ceream neaparat un spirit neinteles, cu care sa iau lumea de-o toarta si sa o framant, iar cand nu i-oi putea pricepe intelesul s-o schimb, vorba poetului, in neintelesuri si mai mari. La ce sunt bune ziarele cu sectiunile lor de publicitate cu tot, daca nu iti aduc, pe critierii clare si negru pe alb stabilite, aproape sufletul pereche, jumatatea, aceea pe care a pierdut-o androginul care ai fost?
Nu caut nici dovezi…pentru ca le am in fiecare zi, dau peste mine de unde ma astept si de unde ma astept mai putin: imi zambesc din partea stanga de asternut care miroase a dragoste, ma ating cu piele transpirata de cosmarul ca undeva, intr-o zi, as fi putut sa nu te fi-ntalnit, imi racoresc tamplele cand febra nu ma lasa nici sa te vad bine.
Nu vreau nici macar sa aud neaparat, nu caut confirmare sonora, asa cum nu ai nevoie sa te pipai pentru a sti ca sangele involbureaza in vene. Urechile mele au oricum capacitatea de a percepe vibratiile pe care bataile inimii tale le trimit, porumbei albi minunati, in aerul dulce care ne inconjoara. Dar daca o rostesti, rogu-te, fa sa nu para ca imi prezinti cotele apelor Dunarii sau ofertele de publicitate in ziarul viata libera galati, cand tu, mai si stai, absolut intamplator, in Constanta.
Daca gasesti in ziarul pe care il citesti la cafea vreo oferta de cursuri pentru declaratii de iubire, fa-ma atenta. Am sa le trimit veste despre ea tuturor celor care, inaintea ta, au incercat si nu au resusit sa spuna ceva, in fond, atat de simplu.

4 COMENTARII

    • Dan, dragul meu calator perfect, stii tu ce zambet mi s-a latit pe fata??? iti multumesc pentru cuvintele tale. Ca sa iti raspund totusi la intrebare: probabil mi se tragea de la ora 3 din noapte cand publicam articolul.:)

    • Multumesc. Da, e drept, s-ar fi cerut, dar trebuia sa ma mai si culc, am produs de-astea candva in noapte… 🙂

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here