Duzina de cuvinte: Orfeu intoarce capul

Nu-mi place incertitudinea si nici efemerul. Imi construiesc riscant viata sub semnul spuselor unui personaj celebru: Fara certitudine nu exista adevar si nu exista frumusete pe lume. Fericirea care nu durează nu e fericire, e un mizerabil stupefiant. Riscant pentru ca traiul sub semnul idealului se dovedeste prea ades dezamagitor. Binele celorlalti imi suna rar altfel decat a impacare stramba intre ce au visat si ce au putut face, avea sau fi. Si nu sufar decat pentru ca o lume din care idealurile se evapora nu imi mai lasa loc de modele. Pentru ca da, simt ca mai am inca nevoie de modele, stiu ca pana am sa mor nu am sa imi sfarsesc devenirea.

Pentru mine dragostea este siguranta si am hotarat sa o caut in forma asta, pentru ca stiu ca este singura in care pot da unui alt suflet dreptul de a pune stapanire pe al meu.

Daca prezenta ta este tulburatoare, pleaca. Daca drumul tau prin mine nu aduce limpezime, claritate si promisiunea (macar) a lui totdeauna, nu-l vreau, nu-mi e pe potriva. Daca ma vrei, ma vrei etern. Cum, etern nu exista? Ba exista si, ai sa razi, e masurabil. Si subiectiv. Nu suntem decat oameni, pentru noi etern e pana la sfarsit de viata si uneori pana la inceput de moarte.

Incontestabil insa, daca vrem certititudine, trebuie sa o gasim mai intai in noi. Iata-l pe Orfeu, coborand in Infern sa isi recupereze iubita Euridice, si mergand pe drumul catre ceea ce urma sa fie viata in doi, isi pierde certitudinea, se lasa cuprins de indoiala o clipa si intoarce capul sa vada daca ea mai e acolo, daca il urmeaza. Si prin asta o pierde. De ce nu a avut puterea de a merge inainte, de ce nu a avut incredere ca ea ESTE acolo, este langa el pentru totdeauna, odata ce zeii i-au dat-o inapoi?

Gasiti alte duzini, frumos ordonate, in tabelul lui psi, o certitudine saptamanala pe care o savurez mereu.

23 COMENTARII

  1. ,,Daca drumul tau prin mine nu aduce limpezime, claritate si promisiunea (macar) a lui totdeauna, nu-l vreau, nu-mi e pe potriva. Daca ma vrei, ma vrei etern.'' La fel gandesc si eu…asa ca Laciciule…vezi cum ne asemanam noi?

    • Eu ma plang de moemntele in care ncii macar promisounea nu exista. Cu atat mai mult cu cat garantii intr-adevar, nu avem.

  2. Uitasem povestea asta. Încrederea! Of! Se obţine greu şi se pierde uşor. Chiar şi aşa, am opt ani de când nu m-am mai uitat in spate. Şi tocmai acum, când iubind aş putea şovăi. Doar că nu-mi iese. Şi tare-mi place senzaţia. Dacă aş aplica-o şi in alte segmente! Ce bine ar fi! Uite ..că mi-ai dat de gândit..

    • Ma crezi ca in clipa asta 8 ani mi se pare o mica eternitate? Si da, ar trebui sa fie aplicata in atatea segmente…

  3. orhan pamuk – pământul de sub tălpile ei. ador această reinterpretare a mitului lui orfeu, una dintre obsesiile mele despre care, iată, nu am scris de multă vreme. o să îţi placă, dacă nu cumva ai citit povestea celor doi…

    draga mea, fericirea este o stare de continuă mulţumire. aşa zic definiţiile. aşa că eu îi spun accesibilă doar acelora, puţini, care s-au desprins de concret, de material (luntraşul lui herman hesse, de pildă).
    te citisem mai de dimineaţă, dr mi-am zis să rumeg…

    • pamuk am senzatia ca este printre favoritii tai. o fi pentru ca e turc? Glumesc, desigur.
      Nu am citit cartea, dar cautand-o pe net am dat de alt nume. Oricum, ca orice alta recomandare de-a ta, este trecuta pe lista scurta. Tare mi-as mai dori sa am buget mai mare pentru carti…sau rabdarea de a le citi in format digital.

    • scuze. ai dreptate, este salman rushdie, corectez acum, nu ştiu la ce mă gândeam. 🙁
      şi nu, pamuk nu este printre favoriţi, cât citesc eu mult. favoriţi sunt hesse şi buzzati, da să nu mai spui la nimeni! ssst!

  4. Increderea… Atat de mult am luptat pentru a face rost de un pumn de incredere, pentru a putea trai linistita… Nu stiu pe care drum o pierdusem, dar ma omora lipsa ei. Intorceam capul mereu, ca si Orfeu… Poate intr-o zi ma voi decide sa va povestesc despre cum a invatat Mihai al meu ce este increderea… :))))

    • Mi-ar placea sa aud, Vienela. Nu e nevoie sa para povestea ta, sunt sigura ca stii sa o imbraci in metafora suficient de bine cat sa nu para "patita" de tine…

  5. "Daca prezenta ta este tulburatoare, pleaca", de multe ori exact asta cautam inconstient, ne atrage tocmai pentru ca vine din necunoscut, tocmai pentru ca ne rascoleste… si rostim "vino" in loc de "pleaca".

  6. Nici mie nu îmi place incertitudinea. Apele ei tulburi sunt călduţe şi ademenitoare, lipsa lor de claritate lăsând loc de un poate care s-ar putea să nu vină niciodată. Prefer un dureros acum. Şi merg înainte.

  7. Ai scris vast si frumos, ti-ai exprimat trairile, nu stiu cu ce-as putea eu completa, cat de cat filosofic , mai ales ca ma simt total…neinspirata. Si obosita
    Fericirea celorlati ma motiveaza si n-o prea analizez , cum e si de unde vine. Pe aia fals exprimata o recunosc de multe ori si-o ocolesc

    Incertitudinile ma dor ca un pumnal care imi zgarie epiderma, sangerez dar nu destul incat sa ma faca sa-mi pierd din vlaga iar urmele dispar repede.

    Sunt si incertitudini dulci cateodata, nu-i asa? Acelea in care anticipezi un fapt placut, o intamplare, o veste sau o posibilitate
    Uneori sunt mai bune decat realitatea in sine

    • Uneori oamanii dragi, cum esti si tu, Hapi, nu trebuie sa spuna nimic E suficient sa stii ca au vibrat pe langa tine, pe langa scrisul tau.

      Incertitudinea dulce…of…imi amintesc ca imi placea candva. Cred ca am inceput sa tin cu dintii de certitudine de la o vreme numia. Sa fie semn de imbatranire?

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here