Iubita mea nenascuta,
Cand ai sa bati la porti de viata, Carul Mare va luci inalt pe cer mai abitir ca alte stele, salcamii si iasomia se vor zvarli in floare si vor imbolnavi dimprejurul lor de dor de dragoste, iar ceilalti prunci, de-un leat mai grabit ca al tau, vor fi deja cu capu-n nori, visand la jocul de-a vacanta. De luna dupa luna mama si tata vor fi fiind de-un oftat mai batrani de asteptare, ciresele nu vor fi dat in parg inca, cosurile de pe case vor fi sfarsit nu de mult de tusit fum si strada nu va fi mirosind inca a zarva neostoita de vrabii.
Tu nu stii inca, prunca mea frumoasa, ca am trait mai mult de-o viata asteptandu-te, te-am vazut tot in al doilea vis in sute de nopti si ca daca mi-as pune mana la ochi as putea sa iti desenez pe hartie fara nici o ezitare conturul corpului alb, as putea sa iti ghicesc dintr-o mie de miroase asemeni parfumul de lapte al pielii reavene.
Asteptandu-te ca pe intreg ascunsul scop al oglindirii mele pe pamantul asta, cladesc marete castele in nori, unde, sub grinzi de poveste anina tacut un legan de nuiele tinere. Tes haine de papusi din panza topita de dor si degetele-mi freamata marunt a mangaiere si timpanele-mi rasuna a gangurit.
De obicei ziua griji multe si dese incearca sa imi poarte departe gandul de tine, dar in zadar. Merg pe strazi fara culoare si nu-mi gasesc rostul si numai seara cand ajung acasa si ma intind in pat privesc in ochii omului meu drag, care sunt ochii tai, fetita mea frumoasa si intind mana si te ating si te alint prin el, cu el, spre el, spre noi.
Au nu mai vii odata?
Ceilalti care s-au avantat in joaca de cuvinte a clubului psi si azi si de mai multa vreme ca mine pot fi vazuti aici, iar eu inchei scrisoarea mea cu multumiri plecate gazdei primitoare care mi-a deschis portile unei case atat de frumoase..
