Fumam. Mult si cu placere. Nu ma laud cu asta, dar nici nu ma feresc sa o recunosc. Fumatul face parte cumva din mine, traim impreuna de aproape 20 de ani si nu ne-am facut probleme reciproc aproape niciodata. Dar din ce in ce mai mult in ultima vreme ma gandesc cat de mare cheltuiala este acest viciu intr-o casa, mai ales cand ambii parteneri sunt fumatori. Cum sa faci economie cand o multime de bani se transforma in fum?
Singurul barbat din viata mea (sentimentala) care nu putea suferi tigarile era fostul meu sot si nu am dreptul sa il condamn pentru asta. De fapt, de dragul lui chiar am incercat sa ma las. Aflasem acum cativa ani de un program care se desfasura la Institutul Marius Nasta din Bucuresti, care costa in jur de 150 de lei si avea ca scop sprijinirea fumatorilor care doresc sa scape de acest viciu. M-am inscris si eu in el si a fost singura mea incercare de acest gen.
Programul consta in consultatii la unul dintre medicii de acolo, sedinte cu un psiholog (pentru discutii apropo de dependenta psihica instalata) si o medicatie specifica, in care sa gasesti suport pentru a invinge dependenta fizica de fumat.
Din pacate, la mine nu a functionat foarte bine acest program, pentru ca, dupa o saptamana de tratament si doua sedinte de consiliere, perioada in care intr-adevar, nu am fumat, am fost una dintre cele 3% persoane care fac reactie alergica la unul dintre medicamentele recomandate, numitul zybane (cel responsabil de reducerea, la nivelul creierului a dorintei de a fuma). Dupa cateva nopti petrecute cu perfuzii la Urgenta, am renuntat si mi-am reluat proastele obiceiuri. Ceea ce ajunsese sa ma deranjeze la fumat era de fapt mirosul neplacut din haine si par, iar sotul meu se plangea, oricat de putin elegant ar suna asta, ca simte cum saruta o scrumiera.
Atunci am descoperit beneficiile tigarii electronice si am incercat cateva variante, pana cand m-am oprit la una anume. In mare parte a timpului inlocuiam clasica tigara cu varianta ei electronica si nu doar problemele legate de mirosul neplacut disparusera, dar cheltuiala se redusese semnificativ. Consumabilele sunt de cel putin patru ori mai ieftine, calculand pe luna, decat in cazul pachetelor mele obisnuite. De aceea, atunci cand am renuntat la sot, nu am renuntat si la tigara electronica. In continuare imi place sa fumez, dar atata nevoia fizica, cat si cea psihica (dependenta de gest, de idee de relaxare asociata cu tigara) este satisfacuta de tigara electronica. Iarna aproape ca nu mai fumez altceva la serviciu, dat find ca altceva-ul ar presupune sa ies afara in frig, pentru ca nu avem un loc amenajat in interiorul companiei in acest scop, iar cand voi fi insarcinata intentionez, ajutata de tigara electronica, sa ma las de fumat cu totul.
Pana atunci, in zilele aglomerate, deasupra biroului intesat cu aparatura, documente, telefoane si calculatorul cu cele doua monitoare ale lui – instrumentele cu ajutorul carora imi desfasor activitatea la job- se ridica un abur subtire….
PS Colegele mele de birou sunt martore ca lucrurile scrise aici sunt 100% adevarate.
