Cand am luat eu bloggingul in serios, am inteles ca nu e suficient sa scrii, oricat de bine ai face-o, ca sa ajungi sa castigi ceva din asta si prin castig ma refer la triada cea mult dorita: recunoastere, cititori, bani – in orice ordine doriti voi.
Cunosc o multime de oameni care scriu bine, atat de bine incat mi-as dori sa pot imprumuta condeiul lor macar pentru cateva articole, dar pentru marea lume a bloggingului sunt niste ilustri necunoscuti si imi pare rau, pentru ca am senzatia ca vocea lor se pierde. Inca mai cred ca un condei fermecat ar trebui sa fie unul dintre criteriile care sa imparta netul in mari si mici, in buni si mai putin buni. Si stiu ca nu e neaparat asa.
Asa cum spuneam, nu e suficient sa scrii, trebuie sa fii cineva, trebuie sa iti creezi un brand personal, pe care sa il modelezi, asa cum face un arhitect cu o locuinta. Ideea de brand personal nu imi apartine, am citit despre asta adesea, ultima oara la Chinezu. Dar nici el, oricant de mestesugit s-ar invarti in lumea 2.0, nu a inventat apa calda. Doar a spus lucrurilor pe nume si pe intelesul tuturor. (Apropo, daca faceti un efort de a cauta pe google Cum te ajută brandul personal din social media să obţii un job. Şi nu numai- zau nu o sa va para rau!)
As indrazni sa spun ca trebuie sa alegi un castig pe termen lung in locul unuia imediat. Aici iar dau rateuri. Si nu viziunea imi lipseste.
Sexul Slab nu este un brand. Are numai un logo, un slogan si s-a facut un singur tricou cu headerul sau, multumita barbatului meu iubit. A fost pus in capul listei castigatorilor concurs frumos si mi-a adus o multime de satisfactii (plus bani de o vacanta!), dar cu cei care-l citesc frecvent, adunati intr-o luna de zile, nu umpli un amfiteatru. Produsul pe care il livrez eu nu face diferenta, nu cum l-as visa sa o faca. Traiesc cu gandul ca nu sunt decat un blogger minuscul, cu greseli de blogger minuscul si cu timp de femeie la casa ei, iar daca nu fac din blogging o afacere, raman in continuare cu un job obisnuit, care imi plateste facturile. Sau mai dur spus: nu muncesc suficient de mult, deci nu-mi doresc suficient de tare. Daca melodia asta va suna a auto-critica, sa stiti ca aveti ureche muzicala.
Daca ar trebui sa traiesc insa din afacerea mea on line, as investi in prezenta sa on line si offline. L-as impacheta in strategii demne de un Napoleon al marketingului. I-as da viata, identitate, i-as face grafica 2D si l-as promova ca pe Miss Univers. Dar pentru ca nu ma pricep la toate astea, as angaja un specialist care sa lucreze pentru mine. I-as spune: eu scriu, tu ajuta-ma sa ma vand!
