Anul acesta Mosul meu Craciun s-a multiplicat de nenumarate ori pentru mine, pe tot parcursul primei luni de iarna din calendar. Ultima oara azi de dimineata, cand am primit un mesaj pe telefonul mobil de la Fan Curier care imi imbogatea masa de sarbatoare cu delicii de la Delaco. Uitasem ca am castigat de doua ori si premiul al doilea la probele Superblog, pe langa roata de cascaval ! Luni mai astept un colet (cu o sticla de tuica – cine spunea ca bloggerii alearga dupa piscoturi? 🙂 )
Ma incearca un sentiment bun, al muncii de un an intreg care da roade in al doisprezecelea ceas (sau luna) si inteleg, intr-un val de caldura care ma cuprinde, ca fac parte dintre norocosii care au reusit sa isi urce treapta planificata.
Filozofez asadar, printre zambete, si imi spun in barba ca in viata totul se rezuma la ocazii si la incapatanarea de a crede in ele si a nu obosi cautandu-le. Si imi amintesc de toate lectiile de limba latina din liceu care se straduiau sa ma invete ca fortuna audaces iuvat (norocul ii ajuta pe cei indrazneti). Ma intreb de cate ori am ratat pana acum oportunitati pentru ca am abandonat lupta cand poate n-as mai fi avut prea mult pana a le atinge, dar eu nu stiam asta.
Nu vreau sa ma laud. Nu am realizat nimic grandios, nu m-am ajutat decat tot pe mine pana la urma. Dar tot e mai mult decat anul trecut.
Tot ce vreau este sa spun ca se poate si ca visele se pot atinge cu mana chiar si ramanand cu picioarele pe pamant. Atat.
