Una dintre cartile cele mai tampite pe care le-am cumparat vreodata se cheama Sunt bine (un ghid pentru primele 100 de zile de dupa despartire); dar nu este, la drept vorbind, mai tampita decat speranta mea ca m-ar putea ajuta cu ceva.
Singura satisfactie pe care o am este ca m-a costat numai 10 lei, am reusit sa o prind la reducere; singura jena ca as fi platit si pretul intreg, de 27.5, atat eram de distrusa.
Era 2011 si avema inima franta. Iar. De fapt, nici o noutate aici, jumatate din viata mea sentimentala am avut inima franata, iar cealalta jumatate am fost ocupata sa o frang eu pe-a altora. E un echilibru bizar aici, care imi spune ca nu a fost nici vina mea si nici a lor. Pur si simplu eu si norocul meu in dragoste nu ne-am intalnit, am bantuit numai pe carari separate.
Ziua 1
- te trezesti
- te duci la munca
- si plangi
Nu mai citi vechile e-mailuri simpatice pe care ti le-a trimis. Nu te hoba la telefon. ia toate pozele lui de pe birou. Si nu-l suna. Sun-o pe prietena ta cea mai buna si toag-o sa doarma la tine. Vei intelege maine dimineata de ce.
Cam asa se scurge toata cartea si initial mi-a trecut prin minte ca a scris-o cineva la misto. Am realizat apoi ca majoritatea sfaturilor pe tema asta din revistele pentru femei sunt culese de acolo. Dar, pana la urma, ce ma asteptam sa citesc? Ce s-ar putea spune in clipa in care, cu inima bucatele marunte, te gandesti ca si daca ti-o smulgea pe viu din piept, tot nu avea cum sa fie atat de rau.
Am incercat sa trec peste dezamagirea unei despartiri apeland pe rand la terapia prin shopping, tequilla, sex, apoi toate la un loc. Ajuta, zau, n-o sa fac pe moralista spunand ca nu. Dar cel mai mult si mai mult ajuta timpul, aluia care nu ii dai nici o sansa cand te plangi in stanga si in dreapta: nu pot trai fara el. Ba poti, dar inca nu o stii. Timp care intr-o zi, nu stiu cum, face, fie ca durerea sa nu mai existe, fie o trimite undeva, atat de adanc in tine incat reusesti sa traiesti cu ea in continuare, parand normala. Cam ca la aceia care, impuscati fiiind, au ramas cu un glont in corp, dar deasupra rana s-a cicatrizat.
