Cand dansezi dupa unicul ritm care conteaza: ritmul inimii

dans senzualN-am stiut niciodata sa ma misc bine. Nu va ganditi la prostii, ca nici eu nu ma gandesc de data asta chiar din prima. Voiam sa spun ca niciodata nu am stiut sa dansez in modul ala care face sa li  se ridice barbatilor parul de pe ceafa si nu numai (am spus ca nu din prima, da?) Cand eram pustoaica ma complexa teribil chestia asta si mi-am promis solemn (cum faceau, de altfel, toate prietenele mele) ca, daca o sa am o fata, o sa o dau la dansuri de societate, genul ala care se invata la scoli de dans, numai sa invete sa dea din toate cele mai bine decat un bat cu picioare, in speta decat ma-sa.

 

La momentul acela, al adolescentei, chiar conta pentru popularitatea ta sa stii sa dansezi, iar eu nu aveam ureche muzicala deloc, eram mereu pe langa ritm, chiar daca pasii ii invatam dupa indelungi straduinte, asa ca ma simteam ratusca cea urata. Dupa ce au mai trecut niste ani, am descoperit alcoolul si nu ma refer la ala sanitar, ci la cel care te transforma dupa cateva shot-uri in  Shakira si demonstreaza tuturor nu numai ca hips dont’t lie, ci si ca, daca se apuca de vorbit pe muzica, au lucruri de spus, nu gluma. Asa am ajuns sa-mi marturisesc fanteziile in fata unor barbati al caror singur defect era ca a doua zi dispareau in ceata si sa ii cern dupa o singura sita, a numerelor de pe tricou.
Mai bine remuscari decat regrete, imi spuneam calcand in pasi de dans peste ani, peste asteptari, insetata sa sorb paharul vietii pana la fund, convinsa ca dupa ultima inghititura voi gasi un ceva care va da sens, dar greseam ori sticla ori rationamentul, nu sunt sigura, cert e ca ramaneam de fiecare data, in fiecare taxi care ma ducea catre casa in zori, nedumerita.  Era ca o bucla, sau, daca vreti, o viata ca a soarecilor aceia de laborator, care alearga intr-un cilindru care nu ii duce de fapt nicaieri, numai ca ei habar nu au asta.
Cu cateva luni in urma insa, la un botez, pe cand aproape sotul meu ma strangea in brate si canta ragusit de vin  si de amor, alaturandu-se lui Dan Bitman, Sa nu-mi iei niciodata dragostea…pe cand contabilizam cel putin patru ocazii in care l-am calcat pe picioare si inca trei pe care le-am ratat la milimetru, am realizat ca tocmai gasisem sensul: acolo unde conteaza, eu stiusem de fapt tot timpul sa dansez si singurul ritm de care merita sa asculti e cel al propriei inimi.
Iar azi…azi pentru ca-mi doresc fierbinte ca macar fiica-mea sa isi invete un pic mai repede lectiile, fac si acum ca in copilarie: imi promit solemn sa o dau la o scoala de dans. Sa invete acolo NU sa dea din toate cele mai bine decat un bat cu picioare, ci sa danseze dupa unicul ritm care conteaza: ritmul inimii.

8 COMENTARII

  1. Nu am sarit calul la bautura, la mine problema nu era ca nu stiu sa dansez, ci timiditatea imi punea atatea bête in roade de parca era o stana de piatra, ce foarte rigid si de cele mai multe ori spre finalul petrecerii ma dezghetam si eu(nu cu ajutorul alcoolului) si dansam aproape nestingherita. Nici macar in fata oglinzii nu pot sa fiu cu totul libera, aici e buba mea. La un botez nu stiu ce s-a intamplat… s-a nimerit sa cante Shakira: Te Aviso, Te Anuncio, un fel de tango, cu mici greseli a fost un dans cum nu am dansat niciodata, m-am surprins, mi-am surprins sotul si toti ce se uitau la noi. Am refuzat sa ma uit la cei ce strigau la noi pana la finalul piesei. Si la nunta noastra a fost frumos, noi facandu-ne coregrafia, un vals lent.
    O fata mi-as dori si eu! 🙂

    • Draga mea,. pe mine timiditatatea nu m-a dat afara din casa niciodata, desi poate ar fi fost bine, ca eram si eu mai potolita un pic.
      Frumoase amintiri ai….am sa caut melodia sa o ascult si eu.

    • Nici nu am observat vreo greseala. Mereu sorb din ochi ideea si detaliile conteaza prea putin.

      PS Fete sa ne dea Doamne-Doamne!!!

  2. Hehehe, ai grijă ce-ți dorești, s-ar putea să nu se împlinească! 🙂 Fix același vis l-am avut pentru prințesa mea. Am început cu baletul, a plecat profesoara, am continuat cu dansurile de societate. Nu i-a plăcut, n-a vrut să meargă. Ea vrea zumba, pentru că acolo se joacă! 🙂

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here