Iubesc barbatii

afewgoodmenAseara, pe cand ma pregateam pentru o noua repriza de scris, iubitul meu m-am imbratisat, spunandu-mi ca se duce la culcare. M-a luat de mijloc si, stransa in el toata, mi-am spus, a nu stiu cata oara, ce placut e sa te lipesti de un corp de barbat si cate liniste sta in simpla prezenta a unuia langa tine. Si, ca sa fiu cinstita cu mine, trebuie sa recunosc ca, oricat as fi cautat printul fermecat, in timpul indelungat care s-a scurs pana am gasit copia cea mai fidela visului, drumul nu mi-a fost sterp, ci presarat de statii pline de farmec.

Iubesc barbatii si nu imi vine sa cred ca atatia poeti au cantat femeia, dar sunt prea putine femei care sa inchine ode sexului opus, sa recunoasca, cinstit si deschis, cat de multa nevoie avem de ei, de stilul lor mereu de baietel crescut parca peste noapte mare, de judecata lor transant de simpla, care pune la punct uneori cu succes tragediile noastre cu aroma telenovelistica.

Iubesc modul in care te atrag in bratele lor, cu un gest tandru, dar ferm, genul de gest care te face sa te simti fragila chiar si atunci cand il domini cu inaltimea sau greutatea. Iubesc modul in care se pornesc si nu se mai pot opri, mintea lor robita de hormoni si micile subterfugii nevinovate menite sa ii scape de amenintarea treburilor casnice. Iubesc felul in care vin la tine sa ii aranjezi cravata si aerul de cocos triumfator cu care iti repara o priza.

Imi plac de nu mai pot rationamentele lor nesimandicoase, fara prea multe artificii, intortocheli sau subtilitati, care insa contin, de multe ori o filosofie menita sa faca viata mai frumoasa sau macar mai usoara.

Ma innebunesc dupa corpul lor, poate sa fie de statueta de bronz, cu patratele conturate,  pufos, cu burtica si solduri moi, sau intre aceste standarde, dar plin de par ca un urs, oricum tot la fel de placut este modul in care corpul ala se simte sub palma mea si egal de incitant cand tresare la trecerea ei usoara peste zone despre care nici o revista pentru muieri neiubite nu zice ca ar fi erogene.

Iubesc barbatii in felul acela instinctiv si neambiguu in care femeia cavernelor isi iubea, pe blana de urs, masculul murdar, intors de la vanatoare, ii iubesc pentru ca au alte calitati si defecte decat noi si in felul asta lumea pastreaza un echilibru.

Ii iubesc si pe cei pe care ii cuceresti cu o ciorba sau cu o umbra a sanului prin despicatura bluzei, si pe ceilalti, pe care nu ii tii langa tine nici cu trucuri de messalina. Imi place de nu mai pot momentul acela in care ei inceteaza sa isi mai arunce hainele pe la baie pentru ca nu le pot gasi ulterior din cauza alor tale, trantite la fel, tot pe acolo, si mai ales ador faptul ca ei nu se plang niciodata ca la WC colacul e coborat, desi la jumatate din reprezentatii au nevoie de el ridicat, numai noi, femeile, facem o tragedie din asta. Si mai ales sunt fascinata de ranjetul complet eroic cu care pot captura un infernal gandac sau un paianjen cu picioare mai multe decat a desfacut el vreodata.

Nu ma intereseaza defel discutiile despre care sex e mai tare, asta simbolic vorbind, cel putin, pentru ca in plan concret stiu exact care este si profit la maxim cand il prind asa. Oricum, ma umfla rasul cand dau de feministe sau misogini, pentru ca, agatandu-se de niste dezbateri sterile, respectivii teoreticieni ai inutilului pierd farmecul vietii si precara sansa la armonie, care sta de multe ori, sigur stiati, exact in coincidentia opositorum.

Sunt de acord ca sunt mai multe femei proaste decat barbati pentru ca, statistic vorbind, chiar daca procentul ar fi egal, populatia feminina este semnificativ mai numeroasa. Absolut uneori si fara generalizare, ei sunt porci, noi suntem isterice. Ei traiesc cumva in faza baiatului mamei trei sferturi de viata, noi induram tot la fel de multa vreme sindromul premenstrual, care, in trecat fie spus, genereaza reactii  muuuuult mai putin previzibile.

Tuturor la un loc si pe fiecare in parte iubindu-l, vindecabil si nepereche, le-am daruit sufletul, trupul si timpul meu, iar acum le savurez amintirea.

Pe unii i-am intretinut, initiat, condus, innebunit, de altii am profitat conjunctural, sentimental, social, sexual, financiar, cu altii in sfarsit, m-am distrat, batut, luptat, injurat, chinuit, amenintat. Dar de iubit, i-am iubit pe toti. Si cel putin intr-un fel, absolut toti au meritat. Iar daca azi imi fac de cap cu unul singur si ii apartin, in masura oricum precara in care o fiinta umana apartine alteia, nu se intampla pentru ca nu i-as fi iubit pe restul, ci tocmai de aceea.

14 COMENTARII

    • Cris, tu ma stii. Fain, nefain, e adevarat. Dar tot iti trimit o sarutare de la distanta, ca o meriti ! Si iti multumesc pentru apreciere.

    • Multumesc, Liliana. Sunt norocoasa, cred ca de aceea vad lucrurile asa. Am multe de apreciat la omul de langa mine…si in general, la cei pe care i-am intalnit. Barbatii sunt afurisiti si fermecatori…nu rad de ei inarticolele mele mai mult decat rad de mine.Sunt de toate partile calitati si defecte.

  1. Dana, ai scris un articol atat de sincer, indiferent de ceea ce vor spune ceilalti, toate femeile iubesc barbatii 😀 Adevarul e ca populatia feminina e mult mai bogata :)) Dar dupa cum ziceai, exista si multe ..
    Imi iubesc barbatul, in mare parte pentru calitatile pe care le-ai descris, e atat de simplu .. Daca ai stii 😛

  2. Ode dedicate noua, barbatilor ?! Serios ? Femeia, aceasta fiinta perfida, fara bun-simt si demnitate, care isi arata curu pe internet fara rusine, sa faca asa ceva ?! Come on..

    • Wtf, frate?! Esti socat ca ea e sincera? Hai, revino in mileniul al treilea, ca acolo, in primul mileniu, de unde ti-e stilul, nu-i mishto deloc…

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here