Maturitate si maturizare

superblog-spring-logoCand eram profesor, simteam ca nimic nu e mai frumos in lume ca meandrele unei personalitati in formare. Sa fii martor la asta e o bucurie, sa fii partenerul unui adolescent in constructia lui spre Om e un adevarat privilegiu. Mi-am iubit meseria. Mai tarziu, cand am devenit trainer la multinationala la care semnez de zece ani statul de plata, m-am simtit mandra sa fiu parte la drumul unui om de la incepator intr-un domeniu, la specialist. Am formatie si suflet de dascal.

Sunt doua lucruri pe care le-am facut bine in viata mereu: sa invat pe altii ceea ce stiu si sa scriu. Facute bine, raportat la ce, ati putea intreba? Raportat la impactul pe care il au asupra celor mai multi dintre cei care intra intr-un fel sau altul in contact cu ele. Raportat la multumirea sufleteasca adevarata, fierbinte, necomerciala, pe are o am cand le fac. Raportat la procentul din viata mea pe care l-am dedicat lor si la cel pe care am de gand sa il dedic in continuare.

Acum nu mai mult de doua saptamani am descoperit Spring Superblog 2013. Concursul era la jumatate. Nu cred ca voi uita curand impactul pe care descoperirea asta l-a avut asupra vietii mele din ultimele 14 zile. Mi-am dorit sa recuperez timpul pierdut, mi-am dorit sa ma numar intre finalisti. Si am scris. Si am inceput sa urmaresc ce scriu altii, pana cand unele nume mi-au devenit familiare. Am castigat cateva laude, am impartit mai multe. M-am simtit mandra sa fiu parte. Am folosit drumul zilnic de la servici acasa si invers ca sa ma gandesc la ce am de scris, la ce am de spus. Am dublat cantitatea de cafea bauta. Mi-am tinut barbatul numai pe mancare rece. Am visat mult si m-am simtit altfel. Aveam un blog de un an, am inceput sa fiu blogger de 2 saptamani. Am parcurs un drum in graba, cu intensitate. Am muncit mult, tocmai pentru ca nu ma pricepeam la multe. Nu e suficient sa scrii fara greseli de ortografie. Nu e suficient sa simti frumos. Trebuie sa modelezi cuvintele ca lutul pe roata unui olar. Roata mea mai aluneca uneori. Inca mai aluneca. Asa au fost zilele mele in ultimele doua saptamani. Asa vor fi mereu in SuperBlog, cu o exceptie: roata se va invarti din ce in ce mai usor.

Imi place sa ma amestec in lucruri la care ma pricep. Imi place sa fiu atat de buna incat sa pot spune altora: uite, asa si asa. Cred ca se pune prea mare accent pe pasiunea cu care trebuie sa faci lucrurile. Degeaba doar pasiunea, daca nu detii maturitatea abordarii. Pasiunea poate sa inspire, maturitatea poate sa invete.

De ce toata introducerea asta? E o introducere lunga pentru ca urmeaza un cuprins scurt: raspunsul meu la intrebarea: ce este si ce face un partener media. Nu stiu cu exactitate ce este, dincolo de definitie, un partener media pentru Super Blog, ce face el si nici ce ar trebui eu sa fac daca as fi pusa in postura asta. Chiar daca din afara blogul pare o joaca, nu e asa. E viitorul. Si viitorul nu trebuie tratat in joaca. Orice ar face insa un partener media, are nevoie de maturitate in domeniu. Iar maturitatea, mi-o doresc, dar nu o am. Inca. Nu stiu daca exista cineva dispus sa ma creasca. Ar trebui sa pot dovedi cumva ca sunt o investitite buna. Sunt o investitie buna pentru ca sunt corecta. Pentru ca am raspuns corect, cinstit.
Mie mi-am dovedit multe. Consider ca a fost partea cea mai grea. Am scris si pentru probe care nu imi mai aduceau nici un punctaj in clasament, din cauza penalizarilor. Castigul meu era ca urma, punctata fiind de juriu, sa imi descopar valoarea intr-o competitie de acest gen. Daca am, daca n-am, cata am. Nu a existat nici macar un articol care sa fi fost punctat incorect. Am incercat sa nu fiu lineara, sa abordez stiluri diferite.

Nu stiu, ma repet, ce face un partener media. Dar stiu cum trebuie sa fie. Matur. Implicat. Deschis. Talentat.

E prima oara in viata cand simt pe pielea mea vorba aceea veche care spune ca mai mult decat premiul, conteaza participarea. Participand, de la inceput la sfarsit, am fost castigatoare. Exista si mai mult? Ramane de vazut.

Am un singur regret: unde am fost eu din 2008 incoace?
Am un singur cuvant de incheiere: multumesc.

Spring SuperBlog 2013

2 COMENTARII

  1. Chiar așa, unde-ai fost? 🙂
    N-ai idee cât de bine înțeleg absolut fiecare cuvânt. Sau poate că ai, altfel nu-ți ieșeau atât de clar. Ești foarte faină, să știi. Am descoperit că avem la bază aceeași meserie, cred că și de-aia gândim oarecum la fel. Dacă n-am apucat să vin și să citesc fiecare articol e doar pentru că nu am timpul necesar să fac absolut tot ce-mi place, mai trebuie să fac și ce nu vreau, altfel… Cred că vreau să-ți spun că mă bucur că te-am întâlnit, iar SB are, pe lângă multe alte satisfacții pe care le oferă, și asta – de-a pune față-n față oameni care se potrivesc, oarecum, pe undeva, prin părțile esențiale! 🙂 Te pupific!

    • Ceea ce ai spus tu, mi-a umplut inima de bucurie. Nu ai idee. Sau poate ca ai 🙂 Primul semn de celebritate la tau, cand lumea te citeaza…
      M-a trecut un fior. Chiar am castigat mult prin concursul asta. Mult mai mult decat as fi crezut. Iti multumesc, draga mea!

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here