Pentru cei care nu sunt familiari cu termenul, produsele resigilate sunt cele testate pentru clienti sau doar expuse pe raft intr-un magazin oarecare. Uneori se intampla ca in timpul transportului, de la firma producatoare si pana la magazinul care le ofera spre vanzare, ambalajul sa se deterioreze si chiar produsul in sine sa fie zgariat sau murdarit, caz in care intra in categoria mentionata. In goana dupa reduceri pe care o desfasor din simplu reflex m-am oprit la un moment dat sa analizez acest tip de produse, mai ales ca in unele situatii pretul este destul de atragator.
Partea buna este ca in multe magazine acest tip de produse pot fi cumparate in aceleasi conditii ca si cele absolut noi: se achita inclusiv cu cardul de credit, in rate, beneficiaza de garantie si starea lui este mentionata clar pe pagina sa – asta daca magazinul de achizitie este unul serios.
Partea mai putin buna, zic eu, este ca nu intotdeauna pretul acestor resigilate este redus atat de mult incat sa devina o afacere cu adevarat. Vazusem la un moment dat la televizor, cred ca era pe PRO TV, un reportaj cu o firma specializata in achizitia si desfacerea astor de produse si afacerea parea prospera. Castigul era impresionant. Faci economie atunci cand cumperi in aceste conditii, dar ea chiar merita, dupa umila mea parere, atunci cand beneficiezi de o reducere de cel putin 25-30%, nu pentru un biet 10%. Si mai ales atunci cand brandul sub care este produs iti garanteaza fiabilitatea produsului, ceea ce in cazul meu s-a intamplat.
In incercarea de a face economie, am ajuns la un moment dat sa studiez si piata produselor resigilate si asa am ajuns fericita posesoare a unei minuni producatoare de cafea de foarte buna calitate, un expressor marca Philips, care este placerea mea vinovata in materie de branduri. Am platit pentru el un pret cu aproximativ 25% mai mic decat in mod normal pentru “zgarieturi fine pe suprafata lucioasa” (care erau atat de fine ca eu nici nu le-am sesizat) si “mici urme de folosire”, care nici nu au mai contat in momentul in care am adaugat propriile mele semne ale folosirii. In plus, puiutul meu de expressor avea in specificatiile tehnice un ” filtru special pentru stratul cremos care garanteaza un strat cremos delicios de durata”. Am fost aproape convinsa ca este bullshit, dar…surpriza! chiar nu sunt vrajeli, chiar are o spuma-crema deosebita, care apare chiar daca nu folosesc cafea expresso, ci cafea normala, din ratiuni care tin de pret: este de doua ori mai ieftina decat aceea speciala.
Mai nou, ma joc cu el preparand cafea verde.
In caz ca nu ati auzit, cafeaua verde se pare ca este ultima moda in materie de slabit. Iar cum eu sunt insetata de orice informatie pe tema scaderii in greutate, a ajuns si la urechile mele. Nu vorbim despre cine stie ce minune de produs nemaiauzit, cafeaua verde este banala cafea cu care ne petrecem diminetile, numai ca in variata sa neprajita, de aici si culoarea specifica. Rasnita mare, asa cum se poate gasi in comert, are o culoare verde-galbuie si un gust mai apropiat cu al ceaiului, decat cu al cafelei.
Specialistii o lauda ca are proprietati miraculoase de accelerare a proceselor metabolice. Dat fiind ca una dintre colegele mele de serviciu sustinea ca a slabit de la dracovenia asta, am decis sa o incerc si eu. Am cumparat, asadar, de la Catena, o cutie cu 250 de grame, pe care am dat gloriaosa suma de 24 de lei. Mult, daca stai sa te gandesti, aproape dublu fata de cat dadeam in mod normal pe cafea.
Colega mea imi spusese ca are gust tare rau, dar nu mi s-a parut. Nu are o aroma puternica, si nici o coloare prea frumoasa, seamana cu borsul din tarate. Gustul insa nu este nici pe departe atat de nasol pe cat mi se spusese. E adevarat ca eu am preparat-o exact ca pe o cafea normala, la minunea mea de expressor Philips Saeco, dar cred ca puteti incerca si la o cafetiera simpla, in genul acestora de aici. Eu am luat expressorul meu din categoria resigilate si totusi isi face treaba de patru ani impecabil. Reuseste chiar sa dea un gust rezonabil, decent, cafelei verzi. Dar nu reuseste, e drept, sa o determine sa ma si slabeasca pentru ca, revenind acum la subiect, realitatea este ca nu am constatat nici un fel de progres in directia asta dupa 2 saptamani de consumat cuminte licoarea mai sus mentionata. Am citit ca aceasta cafea verde ar avea un continut de cofeina mai ridicat decata cafeaua clasica si nu neg ca ar fi posibil, dar la fel de bine poate sa fie si un picut de efect placebo, adica sa ma umple de energie pentru ca stiu eu ca asta ar trebui sa faca. Macar daca s-ar fi aplicat efectul si la partea cu slabitul, dar… nu s-a intamplat.
Am revenit chiar de azi la clasica mea cafea cremoasa de dimineata, resemnata ca pentru slabit trebuie sa ma intorc tot la afurisita de reteta clasica: mancare putina si sanatoasa plus miscare. Produsele resigilate merita, dar cafeaua verde, nu. Pentru mine, cel putin. 🙂
