O geanta cum n-a vazut Parisul

geantaGata, aveam biletele!

Cu mana tremurand, am inchis usa agentiei de turism si am deschis geanta sa bag biletele in geanta, biletele de avion catre destinatia mea de vis: Parisul. Parisul pe care mi-am dorit sa il vad inca de cand am invatat sa spun primul Bonjour, Parisul care nu are rost sa fie vazut decat in doi, eternul, romanticul Paris. Tot din geanta am scos un carnetel mic, imbracat in piele, intre filele caruia tineam poza lui Florin. Ii vedeam ochii mari zambindu-mi din fotografie si imi imaginam cum vor zambi ochii lui cand ii voi spune.

Dar pana atunci important este sa nu gaseasca biletele pana atunci. Pana atunci insemna pana a doua zi, cand era aniversarea noastra de indragostiti, implineam trei ani de relatie si pentru a marca momentul, hotarasem sa mergem la un restaurant chinezesc. Am bagat biletele mai adanc intr-un buzunar ascuns al gentii surazand catre ea: ” o sa vezi Parisul, norocoaso!”

In seara aceea am fost cuprinsa de un neastampar lesne de inteles. Mi-era teama sa ma duc si pana la baie, pentru ca ar fi trebuit sa pierd din ochi polita din hol, pe care imi tinem geanta si in geanta biletele. Ma felicitam pentru inspiratia pe care o avusesem de a-mi cumpara o geanta cu multe buzunare, atat de multe incat nici macar eu nu gaseam intotdeauna ce cautam in ea : trusa mini de farduri, ruj si luciu de buze, un carnetel pentru cumparaturi, un altul de insemnari, un pix, un creion, doua tampoane, cheile de acasa, de la mama, portofelul, servetele umede pentru fata, servetele pentru maini, servetele pentru ochelari si ochelarii cu tocul lor, o carte pentru citit in metrou, actele, telefonul mobil, un stick de memorie, cateva medicamente de stricta necesitate, tigarile si bricheta, un spray mic de gura si o pila de unghii pentru urgente- cam astea erau obiectele din geanta mea printre care ar fi trebuit sa navigheze cineva pentru a gasi biletele celebre. Dar tot imi era teama si teama se vedea.

Comportamentul meu cred ca i s-ar fi parut ciudat iubitului meu, daca nu ar fi fost, la randul sau, destul de surescitat. Asta o spun judecand acum, pentru ca in seara aceea nu as fi observat nici daca i-ar fi crescut un corn drept in mijlocul fruntii. In sfarsit, seara a trecut, a doua zi am plecat amandoi la servici, iar seara ne-am intalnit la restaurantul nostru micut. Dupa ce am avut in fata cate un pahar cu vin si chinezoiaca micuta ne luase comanda, Florin mi-a luat mana in mana lui.

Iubita mea, mi-a zis, e prima oara cand pun ceva la cale fara sa iti cer acordul si as vrea sa ma crezi ca este si ultima data in viata noastra comuna. Comuna pentru ca am ales tocmai aceasta zi de sarbatoare pentru noi doi pentru a te intreba, pentru a te ruga sa accepti sa fii sotia mea. Spunand asta, s-a asezat in genunchi langa masa.
As vrea sa ma ierti, am folosit toate economiile noastre pentru inelul acesta, dar mi-am dorit sa-ti pun pe deget cel mai frumos inel din cate a vazut o femeie.

In momentul doi am simtit ca lesin. Imi imaginasem clipa asta in fel si chip, stiam ca ne vom casatori intr-o zi, dar, oricat te-ai gandi, viata bate filmul…imaginatiei. Apoi am spus DA. Si apoi mi-am dat seama ce tin eu adanc ascuns in geanta, mi-am amintit propria mea surpriza, am realizat ca nu ne mai permiteam Parisul, ca biletele trebuiau date inapoi. Am mai realizat ca Florin ar fi sot amarat daca ar sti de ele. Asa ca am hotarat si eu, prima si ultima oara in viata noastra comuna, sa ii ascund ceva.

Oricat ai fi de independenta ca femeie, exista momente in viata cand trebuie sa renunti la aceasta independenta pentru barbatul tau, barbatul pe care ti l-ai ales, pentru ca si el sa simta ceea ce simti tu: ca fara el nimic nu ar mai fi la fel, ca prezenta lui da valoare vietii tale.

La Paris nu am mai plecat atunci, m-a dus Florin in luna de miere, sase luni mai tarziu. Am luat si geanta cu secrete cu mine, pentru a nu regreta, draga de ea ca nu o dusesem de prima oara. Iar povestea asta mi-a vent in minte tocmai astazi pentru ca astazi implinim un an de la casatorie si iubitul meu sot mi-a adus cadou, ghiciti ce? O geanta, o geanta frumoasa, colorata, cu buzunare in interior, numai bune sa iti ascunda micile secrete, o geanta de la Reeija, careia trebuie sa ii multumesc, pentru ca mi-a dat ocazia sa imi amintesc si sa va spun aceasta poveste.

SuperBlog Spring 2013

3 COMENTARII

  1. Mă bucur că geanta a văzut Parisul, totuși! 🙂
    La cât mai multe genți călătoare, că ne pleacă singure! 🙂

  2. Ce mai conteaza niste litere puse din graba cand eu ma simt atata de multumita ca te-am descoperit, cu blogul tau cu tot!
    Mult succes in tot ce faci ( iti tin pumnii la superblog mai ales) !

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here