Mi te-ai incolacit felin pe langa coapse, prea vicleana ca sa nu ma-ncerce teama, prea femeie ca sa nu-mi incerc norocul. Apoi m-ai mangaiat pana m-a durut , soptind cuvinte de poveste si ti-am astupat gura grabit, asudat si nauc, ca sa ma dumiresc daca am auzit binecuvantare sau blestem.
O zbatere de gene mi-a intepat narile cu parfumul tau de vrajitoare tanara si pana sa apuc sa-mi fac cruce am adormit intru pacat si m-am trezit nedezlegat.
Parfumul tau nu e-o licoare preparata de degete iscusite, anume sa impodobeasca dulcea curba a gatului, e insasi aroma feminitatii clasice, fatale, aroma care trezeste simturile si promite placere, portocal si trandafir roz si orhidee, care te dezbraca pentru narile mele mai repede decat o pot face mainile pentru ochii mei dogorind de-asteptare. Classique, imi spui tu dintr-o respiratie, cu obrazul bujor, in rarele clipe cand iti las gura sloboda, acel Gaultier care este Jean Paul,…poveste eterna si senzuala a femeii…adaug eu cand reusesc sa rostesc.
Dragostea noastra s-a incins batalie surda. Ca zbaterea unui val m-ai lovit si te-ai infipt in mine, perla in carnea scoicii, crescand hranita rotund si-alunecos din luciul lacrimilor cu care-ncercam sa-mi vindec rana. Acum esti tu rana mea. Am crezut ca te-am invins, dar in vremea-n care iti cotropeam insetat trupul, sufletul tau il inrobea pe al meu. Te-am vrut cadana-n harem, sa imi dantuiesti doar mie, acum iti gelozesc hijabul care te-acopera prea mult privirii mele.
Te-am cautat si te-ai ridicat inainte-mi dreapta, te-am chemat si m-ai coplesit venind in tot ce sunt eu. Iar dupa ce te ridici din patul in care trupul tau a frematat aburiu, din asternut inca imi respira umed parfumul succesului tau.
Unde imi esti?
Unde-mi voi mai fi dupa trecerea ta…?
