Primul Craciun de sotie

craciunNiciodata nu am sa pot fi convinsa sa nu mai cred in soarta. Iluzia ca putem schimba ceva din ceea ce Sus s-a hotarat pentru fiecare dintre noi provine strict din faptul ca nu avem nici cea mai vaga idee despre planurile acelea pregatite deja. In realitate nu facem nici un pas in afara scrisului, suntem, banala metafora, papusi manevrate de un regizor cu un discutabil simt al umorului. V-ati intrebat, de exemplu, de cate ori ati trecut, intamplator si orb pe langa omul care, ulterior, avea sa va devina unica ratiune de a fi, de cate ori ati fost poate umar la umar pe scara unui autobuz sau la coada la paine, fara sa va vedeti, pentru ca inca nu se intrupase in viata secunda aceea in care ochii vostri sa se aprinda unii din lumina altora?

Cu actualul meu sot am stat de vorba prima oara la o petrecere de Revelion. El singur, fratele unei prietene bune, adus ca sa nu ramana stingher acasa intr-o seara in care nimeni nu ar trebui sa fie singur. Eu, cuplata cu primul meu barbat, indragostita proasta si indurerata pana aproape de lacrimi ca ala lucra in noaptea respectiva si ma lasase fara pereche. Stingheri amandoi, ne-am apropiat firesc, mai intai o tigara la bucatarie, apoi un pahar ciocnit, un zambet jenat de cate ori perechile consacrate se sarutau umed in jur, amandoi magari intre oi, fiecare in felul nostru.  Cautam amandoi ce cauta omul de fapt intreaga viata si doar uneori e norocos sa gaseasca: sansa de a simti ca apartine de ceva, ca se armonizeaza cu lucrurile din jurul sau, ca e intreg, nu doar jumatate. Familia, pentru cei care o au, detine rolul asta, de a te simti parte nerupta, bucata cu sens.

Seara s-a scurs in lungi conversatii din ce in ce mai intime, ne adanceam in ele si uitam ca ne fuseseram prezentati numai cu cateva ore inainte. Intr-o camera plina de cupluri, doi oameni singuri se apropie instinctiv. Am facut-o si noi, parea mai simplu asa, sa ne fim familie unul altuia, parca ne integram in peisaj mai usor. Timpul nostru incepuse sa se scrie, ca in frumoasa piesa din colectia de ceasuri inedite Antartidee, dar asta aveam sa aflam cu mult mai tarziu. Mai aveam de irosit ani pe drum, nu ajunseseram inca la intersectia aceea care urma sa conteze.

Am ravnit mereu la ideea de familie pentru ca nu am avut-o cu adevarat multa vreme. Copilaria imi fusese impartita intre mama si tata, ambii recasatoriti, Craciun, Paste, mereu la fel, prima zi cu unul, a doua cu celalalt, obligata sa duc comparatii, nu de la unul la altul, ci de la mine la toti ceilalti care pareau sa aiba ceea ce eu nu gaseam, oricat mi-as fi dorit: armonie, caldura, camin.
O familie nu inseamna bucata aia neteda de hartie roz, stiu abia acum, dupa ce am semnat-o de doua ori. Casnicia poate  fi un lucru minunat, numai ca multora nu le iese din prima incercare, cum nu mi-a iesit nici mie. Cand drumurile noastre s-au intalnit din nou si a inceput sa fie din ce in ce mai clar ca merg catre aceeasi destinatie de poveste, Florin nu m-a cerut in casatorie la modul acela clasic, arhicunoscut, cu inel si genunchi in pamanat. Nu, el,  omul cel mai timid si mai domn de moda veche din lume, mi-a oferit o cutie de bijuterii. Cadoul m-a mirat putin. Oare sa imi spuna, intr-un mod voalat, ca sunt dezordonata? m-am intrebat usor panicat. Nu imi placea sa port mai mult decat un inel de deget, desi aveam multe, aruncate prin diverse colturi ale casei, pe cate un raft, o polita la baie, un sertar al noptierei.
 
Uite, aici le poti pune pe toate, sa le pastrezi si sa le dai fetei tale cand o sa se faca mare…Pana atunci, daca tot nu vrei sa porti decat un singur inel, ce ai spune ca ala sa fie…verigheta?
Un cadou elegant si clasic a devenit simbolul armoniei noastre, al caminului pe care impreuna l-am construit de atunci.

Iar azi…azi sunt in mijlocul pregatirilor de Craciun. Asa cum imi place sa fac, aproape cu o luna inainte, mai intai liste peste liste, din care incet incet bifez una si inca una, astfel incat sa ajung cu cateva zile inainte de Ajun fara cumparaturi facute pe ultima suta de metri, fara curatenie istovitoare. Detest sarbatorile in care esti atat de obosit de cat ai muncit sa primenesti casa si sa gatesti incat abia te indoi de mijloc, pentru a te tara pana la masa incarcata cu bunatati si parca nu mai ai energie nici sa mesteci.

Craciunul asta care urmeaza e altfel. E un Craciun pe care il incalzesc nu colindele, nu atomsfera din jur de sarbatoare, ci flacara din sufletul meu care creste sub veghea neobosita a unui barbat care are ca ratiune de a respira sa ma ocroteasca si sa ma cinsteasca pe mine. E primul meu Craciun de sotie, o sotie tarzie, dar fericita ca una tanara si frageda.
A fost o vreme in care Craciunul inseamna petrecere, apoi una in care nu respiram decat singuratate si tristete, o perioada festiva pentru altii si plansa pentru mine care nu asteptam decat sa se termine odata si sa ia cu ea si anul ala afurisit, poate urmatorul va veni mai cu belsug in inima, cu sporit noroc, cu mai mult, cu mai bine…

De cativa ani deja simt ca nu mi-ar ajunge mii de cadouri pentru barbati sa spun omului meu drag cat de aproape imi este de suflet si insasi grija de a alege darul meu pentru el i-a marturisit, inca de la inceput, ceea ce actele au consfintit abia mult mai tarziu: imi este nume, sange, imi este familie. Iar azi, daca ar trebui sa aleg unul pentru el, numai unul, i-as oferi ceva care sa depasesca simplu rol de obiect frumos, elegant. Cum ma invata mereu minunatul iLUX, magazinul nostru de suflet, un cadou trebuie sa spuna o poveste. Ei bine, pentru povestea familei noastre as alege un bar glob pamantesc, care sa ii aminteasca pentru totdeauna barbatului meu  ca as merge alaturi de el pana la capatul pamantului si nu mi-ar parea drumul prea lung…. daca mi-ar tine mana strans in mana lui.

 mini_bar_glob_pamantesc_cu_masuta_ovala_2
Craciunul este, parca mai mult decat orice alta sarbatoare din an, o celebrare a familiei. Veti oferi cadouri,  sunt sigura, dar cele care vor ramane, peste ani, in casa si in sufletul celor dragi voua, vor fi cadourile pe care le-ati ales la randul vostru cu sufletul. Pentru prieteni, pentru colegi, pentru nasi sau fini, pentru oricine de fapt, trebuie sa alegeti asa cum ati alege pentru sotul, pentru mama sau copilul vostru. Doar in acest fel, familia vi se va mari si veti include in ea pe cei care conteaza cu adevarat, dincolo si la fel de puternic ca legaturile de sange.

10 COMENTARII

    • Mereu imi ies frumoase articolele in care florin este sursa de inspiratie. Cred ca as putea sa scriu romane despre el. Poate ca o sa o si fac….

  1. Te-am descoperit de vreo trei luni si de atunci nu ma mai satur sa te citesc, sa te recitesc si cel mai important este ca pe langa faptul ca avem acelasi prenume, aceeasi "poveste minunata" legata de greutate, dar cu o mica diferenta de 16 ani in plus ai mei,impartasesc acelasi sentiment minunat al Craciunului.O intalnire intampaltoare de un Mos Nicolae a condus la o casatorie dorita-la-nebunie-si-fara-regrete 2 ani mai tarziu, chiar de Craciun, iar anul acesta vom face, dupa 34 de ani, primul Craciun ca bunici. Vom impodobi bradutul pentru primul nepotel.
    Exista povesti adevarate, minunate, exista oameni-cadou in viata fiecaruia.
    Sa pretuiti ceea ce ati dobandit atunci cand v-ati intalnit,sa aveti norocul sa imbatraniti frumos impreuna, si iti doresc Dana, toata fericirea pe care cu siguranta o meriti.
    Sarbatori Fericite!!!

    • Dana, draga mea…m-a infiorat mesajul tau si nu am cuvinte sa iti multumesc pentru el. 34 de ani, mi se pare o viata de om… si cred ca oamenii care ajung asa, dupa o poveste minune, sunt cu adevarat norocosi. Sper sa ajungem si noi la anii vostri impreuna si sa vina barza si la noi, asa, mai tarzior, ca tare mult mai este asteptata.

      Voua sa va traiasca nepotelul si sa va bucurati de clipe nenumarate impreuna cu cei care va iubesc. Sunt sigura viata va este plina de lumina….mie mi s-a luminat ziua numai citind ce ai scris…si tare cu drag te mai invidiez! As fi vrut sa gasesc cuvinte mai frumoase sa iti pot descrie bucuria pe ca mi-ai facut-o scriindu-mi, dar emotiile mari ma lasa, culmea, stangace. Sunt insa onorata insa ca oameni speciali, asa cum te dezvaluie randurile tale, sunt pe aici, prin paginile vitruale unde imi desir povestea de implinire tarzie. Tu imi confirmi ceea ce incerc sa spun tuturor care stau sa ma asculte: niciodata nu e prea tarziu pentru nimic din ce e important…daca ai rabdare.

      Sarbatori fericite si tie, Dana, bunica minunata!!! Multumesc. Multumesc!!!

  2. Nu prea stiu eu sa exprim prin scris ceea ce simt dar din suflet iti spun ca te consider o femeie speciala si atunci cand citesc ceea ce scrii simt ca o faci din suflet si ca vrei sa ne faci partasi la viata ta cu bune si rele.
    Pentru tine, pentru sotul tau ,pentru cei dragi voua Sarbatori fericite!
    Cu drag Ileana

    • Ba stii foarte bine, Ileana, pentru ca ceea ce ai spus din suflet a ajuns la suflet si asta e tot ceea ce conteaza. Sarbatori fericite si tie, Ileana, draga mea, tie si tuturor care iti sunt aproape!

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here