Destula lume din online mi-a spus ca sunt curajoasa, dar ultima oara a fost azi Vienela si chiar m-a starnit, pentru ca asta se intampla cuiva care are o samanta de egocentrism in sine: cum il lauzi un pic, cum simte nevoia sa dezvolte subiectul.

Curajoasa in scris, in a marturisi si expune astfel public, cum ar veni, lucruri pe care majoritatea aleg sa le treaca sub tacere. Tin sa precizez ca e vorba de in scris pentru ca in alte zone ale curajului mi-e amestecul din cele mai bizare. Ca sa intelegeti, o sa va spun numai ca nu as ezita nici o clipa sa fac bungee jumping si senzatiile pe care le am in roller coaster rivalizeaza indeaproape cu orgasmul daca ma intrebati, dar cand vad un gandac de bucatarie urlu dupa barbatu-meu cu asemenea decibeli la claxon incat bebelusul de ţâţă al  vecinei mele se trezeste brusc si dintr-o data din visele lui ingeresti si simte nevoia de a ma acompania.

Nu m-am gandit de prea multe ori, marturisesc, daca acest curaj de a spune lucrurilor pe nume ( in plus si pe blog si sub nume real) este o calitate sau un defect, de fapt, de cele mai multe ori nici nu il consider curaj, e modul meu de refuza sa imi pun anumite probleme, in cazul de fata problema: ce ar gandi ceilalti care ma cunosc si eventual cei despre care scriu si se recunosc acolo?  Uneori poate fi putin riscant, dar…nu mai riscant decat bungee jumpingul, pentru ca da, asta e pe alocuri senzatia: ca te arunci in gol (sau te arunci gol, daca va place mai mult) in fata lumii si gusti adrenalina de a nu te ascunde.

Nu mi-am pus  problema ce ar spune colegul care mi-a inspirat articolul Ceata (si care habar nu am daca ma citeste sau nu) decat o singura clipa, aceea in care l-am revazut dupa publicarea articolului. In urmatoarea  zambeam si inauntru si afara.

 

Nu am avut decat o clipa o strangere de inima atunci cand unul dintre eroii povestilor despre aventurile mele pe site-uri de matrimoniale mi-a comentat la articolul in care se regasise, numai Dumnezeu stie cum: dupa niste ani in care mi-am pus niste intrebari vis-a-vis de reactia unui om din trecutul meu,pe care intamplator il cunosti foarte bine :), a venit postarea asta care mi-a lamurit aspectele care pana acum s-au incapatanat sa-mi ramana niste enigme. Si chiar daca ai recunoscut ca la un moment dat ai fost rea, eu tot vreau sa-ti multumesc pentru postare, pentru sinceritate, pentru curaj si pentru memorie. 
Nu am fost niciodata genul de femeie care sa bata din gene si sa obtina rezultate astfel, nu am fost niciodata schimbatoare, ascunsa in masura in care asta iti da farmec in ochii unui barbat, genul de femeie care se dezvaluie treptat si cu grija, niciodata de tot si, oricum, nu o face decat in fata celui care dovedeste ca merita dezgolirea sufletului ei. M-am dezbracat brutal de orice ascunzisuri sufletesti de la inceput, am stat goala in fata iubirii mele, a credintei mele si am afisat-o cu nedisimulata mandrie, am crezut mereu in oamenii care se dau complet si definitiv, pentru ca eram unul dintre ei. Mereu am plans cand mi-a venit sa plang, am ras cand radeam in mine…am vorbit cand aveam ceva de spus, am consumat complet fiecare clipa, nu am lasat-o sa se iroseasca si am fost eu, mereu completa, si in da si in nu, si asta am facut-o brusc, fara sa las celuilalt macar sansa de a se obisnui, de a ma cuprinde cu mintea treptat.

 

22 COMENTARII

  1. Iar eu am apreciat intotdeauna curajul tau de a te arunca in gol, fara sa stii daca cei care astazi sunt cu tine vor reveni si maine. Am apreciat mereu tocmai taria ta de a sta dezgolita in fata tuturor, cu privirea mandra indreptata spre noi, parca spunand: asta sunt, asa cum ma vedeti. Ma mai iubiti acum? Si am venit si ti-am spus ca te iubesc, ca te respect si te apreciez pentru toate astea!

    • Aruncatul in gol e placut…si iti arat multe despre cei din jur. Vienela, tu esti un om minunat si sursa mea de inspiratie de multe ori, asa incat…cu orice sentiment arunci in mine, sa stii ca ti-l intorc inapoi indoit! 🙂

  2. tocmai de aceea ai darul de a aduna oamenii. pentru că ai acea congruență pe care celălalt o simte chiar și din scris… spui mereu despre mine că sunt un om ehcilibrat și recunosc că așa și este, un echilibru care vine din acceptarea de sine și aici știu că ne asemănăm… când te accepți este mai ușor să te arăți, să te spui așa cum ești…
    și mi-e drag să te știu.

    • Avem multe in comun noi doua si toate bune…ca de alea rele cine are chef sa pomeneasca? Culmea ca tocmai la darul de a aduna oameni ma gandeam si eu ieri, dar cu referire la tine atunci cand, pe blogul tau s-a nascut discutia despre fraiele clubului nostru. Mi-am dat seama atunci ca nu as vedea pe altcineva in locul tau si nici nu stiu daca scrisul duzinei m-ar atrage la fel de mult.

    • Dana, cred ca m-am molipsit de la tine, Vienela si Adriana. Nu stiu daca e vorba de curaj, cat de constientizarea ca unele intamplari din viata noastra, unele trairi pot fi facute publice pentru ca asa invatam unii de la altii. Ma bucur ca v-am intalnit.

  3. Dana, astăzi sunt cam fără multe vorbe la purtător. Așa că o să-ți spun care a fost primul gând când am terminat de citit.
    Aceste este cel mai frumos articol al tău!

    • Si cum eu cred ca primul gand e cel mai bun, iti spun ca nu e nevoie de mai multe cuvinte. Cine ar putea sa mai ceara si altele dupa astea? Iti multumesc din suflet, Sonia, marturisesc ca l-am scris intr-un suflet si cu drag si l-am simtit aproape, mai aproape decat pe altele cu mult. Finalul l-am extras din bucati scrise de mine acum multi ani…

    • Imi amintesc ca mi-ai spus si tu si atunci m-am imbujorat de bucurie. Iti multumesc pentru aprecieri, conteaza sa placi oamenilor pe care ii placi la randul tau….pot spune ca sunt multumita…

  4. În week-end-ul trecut, în timp ce butonam la laptop, adică îmi citeam prietenii, trece pe lângă mine Kărluţa şi dă peste blogul tău. "Ia uite ce citeşte tata! Despre sexul slab!!!" zice ea cu uşoară ironie în voce. "Ia vin-o încoace să vezi despre ce scrie fata asta, să citeşti întâi şi apoi să comentezi!!!" i-am spus eu amuzat.
    Aşa este Dana. Directă, spectaculoasă, curajoasă, şi o citesc cu mult drag.
    De câte ori faci bungee, eu stau şi mă "zgâiesc" la tine, doar, doar ti-oi prinde privirea într-un cald salut!!!

    • Nu trebuie sa te sgaiesti, te simt aproape, ca si pe alti prieteni dragi. Sa o imbratisezi pe Karla din partea mea. M-am gandit mult la ea zilele astea, stii? Am scris articolul acela de care iti vorbeam si ea a fost prezenta in gandurile mele, pentru ca in ea vad o bucata din copilaria mea. Chiar daca Karluta e mult mai talentata decat eram eu.
      Imediat cu prind un pic de timp il pun si pe taste si pe blog ( articolul), trebuie sa stii ca nu te-am uitat doar ca imi e un pic nesuferita munca de copiere, dar ce sa fac? Eu scriu mult in metrou, pe un carnetel primit de la Tantalaul 73 si sotia lui.

  5. si eu am zis de multe ori ca esti curajoasa si ai o doza de nebunie care iti sta bine. te prind de minune destainuirile tocmai pentru ca nu le iei si nu te iei in serios. umorul face ca totul sa para frumos, sa para experiente amuzante peste care ai trecut usor si cu fruntea sus. se simte insa sensibilitatea si aplecarea spre introspectie, spre a invata ceva din experientele iesite in cale. ceea ce este important si te formeaza ca om. bravo tie!

  6. Si eu cred ca sunt mult mai curajoasa si mai sincera decat este legal 😉
    Si am fost mereu. Nu pot fi altfel chiar daca cred ca am mai si suparat pe cate unii.
    Dar bungee jumping n-as face si asta n-are legatura cu sinceritatea. Adica n-as face pentru ca e unul dintre lucrurile pe care stiu ca nu-i nevoie sa le incerc ca sa stiu daca-mi plac sau nu. Si clar nu-mi place fiindca nu-i inteleg rostul. Mai am eu si altele in aceeasi categorie 🙂

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here