Romanii au Talent

Ca sa ne-ntelegem, nu am nici cea mai mica intentie sa contest succesul PRO TV, mai ales ca fac si eu parte din cetatenii aducatori de rating (mare) pentru sus numitul show tv, dar ceea ce mi se pare nedrept este ca exista prea putine emisiuni la televiziunile din Romania care vorbesc si de un altfel de talent: talentul de a supravietui cu zambetul pe buze intr-o lume dominata de crize de tot felul, talentul de a gasi solutii unor probleme aparent insolvabile, talentul de a trait frumos cu tine insuti si cu altii.

Sunt convinsa ca talentul acesta nu il au decat oamenii puternici. Trebuie sa te misti permanent, sa cauti, sa nu cazi si sa te ridici la loc. Asta e adevaratul show pe care il oferi, nu ce fac aia acolo pe scena.

Am auzit de oamani de genul asta, dar de cunoscut, am cunoscut numai unul. Unul asta e Anca, Anca, cea mai draga dintre prietenele mele, genul acela de femeie pentru care imposibilul devine posibil mai rapid si mai sigur decat in filmele cu James Bond. Orice problema are pentru ea o solutie, chiar daca pentru a o gasi omoara milioane de neuroni. Are darul acela rar de a pune, prin propriul sau exemplu, lumea in miscare, imprastie bucurie si energie parca prin simpla ei prezenta.

Cand s-a maritat, nu stiu cum s-a invartit Anca, de a luat un ardelean, sugubat si molcom, dar pe care il iubeste ca pe ochii din cap si intelege sa-l iubeasca stand toata ziua cu gura pe el, mai in gluma, mai in serios. “Ne miscam si noi mai cu talent, Misule?” il impinge mereu, asta este vorba ei si el nu se supara, ca-si cunoaste furtuna de nevasta. Pentru ca si Misu are talentele.
– Sa vedeti ce-mi facu sotiorul acum cateva zile“, ne povesteste Anca intr-una din zilele cand gasca noastra (patru bucati mamici constiincioase, prietene din copilarie) se intrunea la obisnuita cafea lunara de barfa.

“Vinerea trecuta mi-am luat si eu o zi de concediu ca m-a tocat sefu’ la cap ca daca nu ne luam restantele de anul trecut, le pierdem, de parca as fi ramas cu concediul ca am vrut eu, nu ca ne-a muncit el de ne-au iesit ochii. In sfarsit, imi zic, las’ ca a picat bine, ca peste o saptamana au fetele serbarea primaverii la gradinita. Ma trezesc devreme si ma apuc sa colind netul sa le gasesc niste modele de costume, poate imi vine vreo idee, una e gargarita si cealalta ghiocel, aveam eu prin casa ceva materiale, ramase de la serbarea de anul trecut, dar trebuie adaptate, cusute, treaba seriosa si printesele mele sunt pretentioase. Pe urma am umblat prin oras dupa materiale, nasturi si alte de-astea. Inainte ma uitasem la masina de cusut si il instruisem pe Misu, ca de obicei: ” Tati, ne miscam si noi mai cu talent azi pe seara si ungem masina aia veche de cusut, adica tu, ca eu am de uns niste cratite prin bucatarie”. Misu, cum il stiti, imi zambeste semn ca da si pleaca la ale lui, am stat eu eu linistita, ca imi cunosc omul, tace si le face, daca stii cum sa-l iei.

Bun, deci vineri am avut design si aprovizionare, sambata trecem la faza de excutie a proiectului. Dau sa urnesc masina de cusut, surpriza emisiunii, era intepenita din toate madularele, se misca mai greu ca bunica dupa al doilea accident vascular. Caut dupa Misu, era la bucatarie. In momentul doi, rosie la fata si pufaind ca un accelerat care da sa intre in gara ma intorc la el:
– “Cum ne-a fost treaba cu croitoria, Fat Frumos?”
– “Moment” imi spune el “ma duc pana jos la masina si il vad iesind pe usa, ca sa apara doua minute mai taziu cu un ditamai pachetul. Nu apuc sa mai deschid gura sa intreb ca il aud:
– ” Poftim. Ai vrut sa ne miscam mai cu talent, adica eu, ca tu aveai treaba in bucatarie, m-am miscat cu Talent. ”
– Si ce era in cutie? am intrebat-o noi intr-un glas.
– Talent, ce sa fie, asa cum spusese si Misu, Singer Talent 3321, o bijuterie cum n-a mai vazut neam de neamul meu masina de cusut, uiatati aici detalii despre sangele ei albastru si cartea tehnica. Broderii, surfilare, butoniere, broderii…nici nu am cuvinte, o bijuterie.
Ce facuse sotiorul meu? Rascolise toate magazinele on line pana cand gasise unul cu oferte electrocasnice care sa ii placa lui. Si mi-a facut si bucata, auzi, sa imi aduca una pe care o cheama Singer Talent? Pai de acum nu pot sa ii mai spun vorba mea, “ne miscam mai cu talent”, unu ca ma umfla rasul si nu mai are acelasi efect si doi ca mi-e teama, cine stie cu ce-mi mai vine nebunul data viitoare? In plus, recunosc, cu asa bijuterie, costumele printeselor au iesit minunate”

Spring SuperBlog 2013