Daca ar trebui sa-mi desemnez ca favorita o etapa, doar un singura din intreg cursul unei relatii, atunci as alege-o fara sa stau pe ganduri pe aceea de dinaintea primului sarut, sau as merge chiar mai devreme, as alege partea care precede primele marturisiri. Zona aceea de inceput, nu neaparat de incertitudine, dar sigur de tatonare, de asteptare. Cand esti un arc asteptand degetul care sa apese pe tragaci.
Am exclus incertitudinea pentru ca am crezut mereu ca o femeie, oricat ar fi ea de putin experimentata (zic femeie, nu pustoaica) nu are nevoie de un doctorat in bio-biofizica pentru a simti ca un barbat o place, si nici de cine stie ce cuvinte sofisticate pentru a i se confirma ceea ce deja simte.
La maturitate, atunci cand doi oameni se plac si mintea lor bifeaza, constient sau nu, compatibilitati, trupul se repede sa-ncerce confirmarea si sa consume fizic ceea ce spiritul tocmai a aprins. Tocmai aceasta consumare mi-a placut mereu sa intarzii si nu pentru a-l tine, strategic, ca pe jar pe celalalt, ci a ma fierbe la foc potolit pe mine insami. Nu gasesc nimic mai erotic ca siguranta ca vei poseda trupul acela care freamata in preajma ta, ca amanarea, deliberat si fin masochista, a clipei posesiei.
Sa nu spui nu, ci doar…nu inca…
Amanarea intentionata a unui lucru placut are darul de a-i amplifica coordonatele si de a exacerba simturile cu care il percepi. E un chin bizar si dulce, care potenteaza momentul propriu-zis de intimitate fizica si, crescand tensiunea incet, dar constant, il aduce la dimensiunile unei mici explozii. Incordarea pluteste in aer electrizanta, te cuprinde ca un val fierbinte, te indeparteaza de om si te apropie de animal, un animal infometat pe care numai o gura din carnea aceea frematanda il poate hrani, numai aprinsa inclestare a bratelor celuilalt il poate calma.
Mi-au placut intotdeauna astfel de jocuri si am iubit mai abitir pe cei care au stiut sa se joace impreuna cu mine, in special fara sa fie nevoie sa le explic regulile. Cei care au avut nevoie de explicatii le-au primit oricum inutil. M-au privit cu ochi straini si goi, de parca le-as fi propus sa ne alaturam unei petreceri swing si acesta a fost, in propriul meu cod rutier, alarma care urla ca ar trebui sa respect semnul de ocolire.
Poate ca regulile unei societati care in ochii unora e invechita, reguli care spun ca trebuie sa curtezi o doamna si abia apoi sa o sifonezi, aveau acelasi mesaj: amana momentul XXX pana cand te simti pe buza exploziei. S-ar prea putea sa nu regreti!
