
Cu cativa ani in urma, exact inainte de a ma apuca de tranzactii pe bursa, ii declaram mamei ca in zece ani voi avea propria mea casa, pe pamant. Nu m-a crezut, prea declaram cu foc si ea a fost mai degraba increzatoare in cei care tac si le fac, ca viata o lovise prea des de oameni de-astia care tipa si dau din aripi precum cocosii, dar fara sa isi ia zborul nicaieri.
Am zis mersi cand, dupa o serie de tranzactii abracadabrante si dupa ce am cazut, ca jucatorii la ruleta, din rau in mai rau, mizand din ce in ce mai mult, ca sa recuperez o pierdere care nu mai era de mult recuperabila pur si simplu dand un tun, am reusit sa imi pastrez un acoperis desupra capului.
M-am maturizat cu un pret care are, in euro, mai multe cifre decat salariul meu (in lei). Scumpa a naibii maturizarea asta! M-am ales cu o lectie zdravana pe care insa stiu sigur ca nu o sa o transmit mai departe: daca doritul meu prunc va semana macar pe jumatate cu ma-sa, isi va construi o religie din principiul “zi ca ei si procedeaza ca tine” ca sangele apa nu se face.
Cum sa imi fac eu casa, cand nici o renovare sanatoasa nu am fost in stare sa o termin in mai putin de cinci luni? Baiatul care lucra la asta si imi era prieten, a mai zugravit si construit scafe pe la vecini, in timp ce eu il stiam ca lucreaza la mine. Greseala fusese ca ii dadusem banii de la inceput si ii cheltuise deja, iar aia, oameni cu scaun la cap, il plateau in transe, la inceput si la final, asa ca avea tot interesul sa puna osul la treaba.
Dupa calvarul renovarii, am trecut la partea de mobilat si, profitand de faptul ca aveam eu pe cineva (am ajuns sa urasc sintagma asta cu “aveam pe cineva“) care facea mobilier la comanda, am desenat impreuna cu respectivul pe hartie exact lucrurile pe care le vedeam cu ochii mintii. Si am asteptat sa le nasca din lemn. Treaba a facut, nu e vorba si s-a purtat destul de cinstit cu mine in general, dar a omis faptul ca eu nu am vedere in spatiu si nici simt al masuratorii. Daca ma intreba, de exemplu, referindu-se la dimensiunile unei polite: cat sa aiba asta, patruzeci de centimetri? eu ma uitam la el ca animalul ala la poarta noua si atunci lua ruleta si imi arata exact cat inseamna patruzeci de centimetri, doar asa reusea sa obtina o sclipire de intelegere de la mine si raspunsul la o intrebare simpla, cu variante de da sa nu.
Cum sa imi fac eu casa cand nu stiu nimic despre puturi de apa si reusesc sa traduc in limba mea notiunea de studiu hidrogeologic la fel cum, in clasa a opta am tradus, clasic, Sic trasnsit gloria mundi in Asa a trecut Grigore muntii?
Cum sa imi fac eu casa cand muncitorii romani trebuie supravegheati, nu gluma, altfel iti construiesc buda in loc de debara si camara in locul budei, de nu stii dupa aia de ce umbli la muraturi cu picioarele in apa de doua degete, dar in closet trebuie sa torni cu galeata, ca nu are presiune cat sa…dar stiti voi, ce sa va mai spun?
Ei bine, ce sansa as avea eu ca niste muncitori care nu ma cunosc sa ma considere mai mult decat o proasta care isi permite o casa si inca ceva furaciuni pe margine, ca unde a mers mia merge si suta? Una singura: sa gasesc o firma de incredere.