Citeam intr-una din zilele trecute o carte pe care am comandat-o atunci cand am castigat voucherul de la Nemira prin intermediul SuperBlog. Si am ramas in minte cu o idee interesanta: aceea a strainilor semnificativi.
Povestea porneste de la un ziarist al publicatiei Time, care, citind lista cu cei mai influenti oameni ai anului si-a dat seama ca ideea de influenta din ea se poate aplica la nivelul politicii, economiei, sau a altui domeniu in care respectivii se manifestau, dar nu si la nivelul omului obisnuit.
In fapt, fiecare din noi are o lista proprie a oamenilor care ne influenteaza viata, zi de zi. Vor aparea acolo parintii, copiii, partenerul de viata, rudele poate, in masura in care avem legaturi cu ele, dar si alte persoane, la care poate ca nu ne-am fi gandit in prima faza. Aici apare notiunea de straini semnificativi si am sa va explic imediat, apeland la propriul exemplu.
Iata un extras din lista mea de straini semnificativi:
Femeia de serviciu a blocului.
E o tiganca solida si cu o mutra (puteti sa radeti) cinstita pe care o intalnesc atunci cand plec dimineata la job si o salut, cat as fi eu de adormita, pentru ca asa e polititcos si, desi nu o stiu pe nume, face o munca si pentru mine. Ma saluta si ea scurt, usor mirata de fiecare data, probabil ca lumea nu o baga in seama prea mult. Intr-o dimineata insa, in loc de aerul de mirare, vad o pereche de ochi stralucitori si aud: buna dimineata, doamna frumoasa!
M-am trezit cu viteza de supersonic. Pe de o parte pentru ca eu, desi ma simt o doamna, frumoasa nu sunt cat sa atrag exclamatii. In al doilea
rand pentru ca am realizat cat de usor este sa faci ziua buna cuiva, nu e necesar decat un cuvant si uneori nici el, numai un singur zambet. Multumesc, femeie harnica si buna!
rand pentru ca am realizat cat de usor este sa faci ziua buna cuiva, nu e necesar decat un cuvant si uneori nici el, numai un singur zambet. Multumesc, femeie harnica si buna!
Fata de la amanetul de langa casa. Acum vreun an si ceva, nemaiavand nici bani pe paine, am amanetat o pereche de cercei la ghiseul deschis in acest scop la parterul blocului meu. Nu am luat foarte mult pe ei, dar pentru ca nu am putut returna suma la leafa, cateva luni la rand am platit numai dobanda. Ulterior, am reusit sa ii scot, dar azi, de fiecare data cand in drum spre serviciu ma intalnesc cu fata de la amanet (care vine la serviciu) simt bucurie ca nu mai am cerceii acolo, ca am reusit sa ma descurc cat sa nu ii mai amanetez si ma invadeaza multumirea, calda si placuta.
Baiatul de paza de la receptia companiei unde lucrez. Unul anume, cel despre care am mai scris, descriind zambetul sau de buna dimineata: am descoperit ca era adresat tuturor, in egala masura, dar pe fata rotunda el nu se nastea niciodata acelasi, niciodata fortat, niciodata de circumstanta. Era un zambet adevarat si imi lumina toata ziua, iar dupa o vreme am inceput sa ma gandesc ce urat este in zilele in care zambetul nu este pe tura, la serviciu.
Toti acesti oameni imi influenteaza viata. In bine. Ei (si altii ca ei) sunt straini, dar intr-un fel, inseamna ceva. Fac diferenta intre o zi gri…si restul.
Toti acesti oameni imi influenteaza viata. In bine. Ei (si altii ca ei) sunt straini, dar intr-un fel, inseamna ceva. Fac diferenta intre o zi gri…si restul.
