Sunt o tarfa. Si ce-i cu asta?

Unii spun ca a scrie, ca blogger, pentru bani, inseamna a face un fel de pornografie. Cam acealasi lucru pe care il fac actorii care joaca in reclamele de la televizor. Poate ca au dreptate. Dar traim intr-o lume in care banul guverneaza si arta aruncata la gunoi. Intre a muri de foame artist si a castiga ceva incercand sa convertesti arta in bani, eu voi alege intotdeauna cea de-a doua varianta. As putea spune ca nu am deloc suflet de artist. Ati putea spune ca nici talentul nu ma da afara din casa. Avem dreptate si eu si voi, fiecare in felul lui.

Ma incadrez (singura, nu las pe altii) pe linia de mijloc si nu am nici cea mai mica intentie sa o parasesc. Incerc sa fac poveste din majoritatea articolelor pe care le creez pentru scopuri comerciale. Incerc sa pun condeiul meu in slujba celor care sunt dispusi sa plateasca si o fac din mai multe motive.

femeie-pe-tocuri

In primul rand pentru ca pot. E alegerea mea si nu trebuie sa dau socoteala nimanui. In al doilea rand pentru ca am nevoie de bani, am nevoie atat de mare, incat am scris articole pentru preturi derizorii. Sau pentru nimic, in speranta ca voi castiga ceva. In al treilea rand pentru ca am un job la care nu folosesc cu nimic cele mai mari calitati ale mele: imaginatia, creativitatea, capacitatea de a construi o lume din cuvinte, la fel cum altii o construiesc din carti de joc. Pentru a rezista, aleg sa imi descarc toata energia negativa scriind. Chiar si advertoriale, articole pentru diferite concursuri. Cine spune ca nu e nevoie de talent si creativitate pentru asta se inseala. E si asta un fel de a munci, e o vanzare cat se poate de fair, din punctul meu de vedere.

Pentru toate motivele de mai sus, consider ca sunt norocoasa pentru ca exista si am gasit o platforma de concursuri pentru bloggeri, unde pot scrie si pot castiga pentru asta premii. Unele sunt garantate, cum ar fi galbenii blogosterici, care se acorda la fiecare logare in platforma de concurs la un anumit interval de timp, la fiecare publicare de articol. Cu ajutorul lor poti avansa in clasament si poti castiga in fiecare luna cate ceva. Pentru altele trebuie sa scrii si sa fii mai bun decat cateva alte zeci ca tine. Uneori nu e numai un singur premiu mare, ci trei sau cinci. Alteori, (destul de des chiar) sponsorul suplimenteaza premiile, impresionat de articolele inscrise in concurs.

De doua luni de cand scriu pe blog aproape in fiecare zi, am castigat in total urmatoarele:

2 perechi de sandale de la ZorileStore
o pereche de tenesi dela Le Coq Sportif, tot prin bunavointa ZorileStore
un voucher de 60 de lei de la nemira
un voucher de 30 de lei de la Jolidon
7 bilete la avanpremiera unui film
o caruta de incredere in mine si o tolba de experienta

In plus fata de toate acestea, am castigat cativa oameni deosebiti, care m-au ajutat sau m-au uimit fiecare in felul lor, bloggeri pe care ii citesc si ii admir (si despre care nu voi obosi niciodata sa scriu, indiferent cat as plictisi). Pe numele lor de scena: Drugwash (al carui link nu indraznesc sa il pun fara aprobare, mai ales la acest tip de articol, multumesc pentru ca ai vazut cea mai importanta parte din mine), Aionita (multumesc pentru cea mai fumoasa surpriza matinala din toata aventura mea de blogareala), Mandachisme (multumesc pentru ca am invatat ceva din spiritul tau neconventional), Omulvaly (multumesc pentru toate incurajarile si comentariile), Litere Stacojii (multumesc pentru surprinderea de acum cateva zile care m-a uns la inima), Sonia (multumesc pentru sufletul pe care il pui in fiecare cuvant pe care il scrii), Newparts (multumesc pentru o licitatie anume si pentru tot fair play-ul tau), Vavaly (multumesc pentru gandurile tale frumoase pe aici), Flory4all (multumesc pentru o anumita fotografie pe care ai pus-o numai pentru mine), Hapi (multumesc pentru ca nu ai fost niciodata prea ocupata sa imi raspunzi), make-up artist (multumesc pentru toate incurajarile tale).

Si mai am o multumire, nu am vrut sa o pun nici macar intr-o lista, pentru ca este in sufletul meu prima in toate topurile admirative pe care le voi face vreodata, Irealia mea prietena virtuala, cea al carui scris naucitor m-a determinat sa vad in jur si in mine mult mai bine, careia daca i-as multumi pentru tot ce-mi vine acum in minte, nu as mai termina de scris nici maine, asadar o sa ii multumesc doar ca m-a primit in casuta ei virtuala si in sufletul ei si prin asta am castigat cel mai mare premiu din scris din viata mea.

Fara concursuri nu i-as fi cunoscut pe ei toti. Multumesc concursurilor pentru bloggeri! Din tot sufletul! Cred cu toata taria intr-o reclama veche care afirma: cuvintele pe care nu le spui se pierd. Ei bine, eu, ca sa nu se piarda, le-am daruit catorva oameni si unei platforme de concursuri, care mi i-a adus pe multi dintre ei.

Asa cum spuneam la inceput, unii numesc asta prostitutie. Pentru mine e in regula acest cuvant si oricare altul, nu am nici o intentie sa imi risipesc energia combatand pe marginea subiectului. Nu am nici timp de altfel: am de scris. Sunt o tarfa. Ei, si? Daca ai citit pana aici ori ma placi ori vrei sa ma cumperi.

29 COMENTARII

  1. 🙂 un singur sfat am pentru tine. De fapt ii spun sugestie, ca suna mai bine asa, nu ai cerut sfatul nimanui.
    Indiferent care e scopul tau in scris- banii, audienta, interactiunea sau toate la un loc, incearca sa mentii o balanta intre adventoriale si postari personale. Nu-i vorba ca te judeca nu stiu cine, nu conteaza asta. Numai ca scriind cu preponderenta adventoriale dezamagesti o parte dintre cititori- ei simt ca nu le esti fidela lor si nu-ti esti fidela tie insati. Nu e usor sa pastrezi o balanta dar nici imposibil nu e iar tu pari o femeie echilibrata. In plus nu uita ca adventorialele (bine) platite si campaniile bune nu prea exista fara cititori. Succes ! 🙂

    • Hapi, tu esti o persoana plina de tact, care scrie bine si, din punctul in care te vad eu, plina de succes in blogging. Ai adunat in jurul tau niste cititori fideli, me included, motiv pentru care apreciez si mai mult sugestia ta. Si am si de gand s-o urmez, nu doar sa o apreciez. Iti multumesc.

  2. Eu îți mulțumesc. Părerea mea despre lucrurile acestea o cunoști. Ai fost de față când oarecum "am încasat-o". Da, am câștigat la un concurs, da, am mai participat la unul, da, o să particip de fiecare dată când o să simt că pot scrie având ceva de spus.
    Prostituție? O fi. Dar mă întreb, oare, câți dintre cei care au ceva împotriva acestui lucru, la locul lor de muncă, fac numai lucruri care le sunt lor pe plac,și nu se abat de la principiile proprii? Mmmm… ar trebui să văd armate de "bancheri" șomeri pentru că nu sunt de acord cu politica băncii, cohorte de corporatiști fără loc de muncă pentru că se consideră asupriți și exemplele ar putea continua.
    Nu o să scriu niciodată despre lucruri în care nu cred, oricât de mare ar fi răsplata, dar voi scrie oricând mi se va părea că merită.

    • Da, Sonia, cunosc parerea ta si ma alatur ei. Si cred ca ultima ta fraza exprima exact esenta: echilibrul care trebuie sa existe intre pasiune de a scrie si dorinta de o face pentru bani. As mai putea adauga, din experienta proprie, ca se scrie mult mai usor cand scrii despre ceva in care crezi.

  3. M-ai emoționat și-mi stau cuvintele în gât pe undeva. Mulțumesc din suflet, mă onorezi și mă faci să-mi doresc să fiu așa cum mă descrii.
    Te pupific de pe țărmul mării, de unde parcă te simt și mai aproape.

    • Aha, deci acolo erai, evadata mica!!! Recunosc, te-am cautat pe acasa si nu am mai gasit nici un semn, deci mi-am imaginat o minivacanta binemeritata. Sper sa iti incarci bateriile si sa vii cu forte proaspete. Multe imbratisari pentru tine si una marii mele dragi.

  4. Și pentru că m-ai emoționat, am uitat să-ți recomand să te înscrii pe Stake Tag, s-ar putea să găsești și acolo pentru cine să scrii! 🙂

  5. Multumesc Dana ! De fapt cred ca ti-ai facut o impresie gresita eu sunt un serial killer si pe net imi caut viitoarele victime 🙂 Ca mai scriu cate un articol asta e doar momeala 🙂

  6. Valy, tu ai griji mai mari decat ale mele momentan, ma refer aici la minunea de baietel care iti ocupa probabil fiecare clipa libera si inca in plus si e firesc sa fie asa. Numele tau in articolul meu si cea de aici, acum, vrea sa iti spuna ca oamanii faini nu se uita, chiar daca sunt mai scumpi la vedere. Iti intorc cu drag imbratisarile, esti un om foarte cald si oameni de acest gen simt ca imi tin, asa cum am spus, mie spatele. Si umorul si tonusul si tot restul.

  7. eu doar ma bucur sa ma regasesc aici unde nu ma asteptam la cat de rar si putin mai butonez calculatorul. dupa superblog inteleg si apreciez cu atat mai mult pe cei ce pot. eu as vrea sa mai pot dar o mai fac sporadic, dupa inspiratie, afinitate si mai ales timp. imbratisari si urari de a ti pastra in continuare tonusul , umorul si bucuria de a scrie.

  8. Nici eu nu sunt chiar asa de veche pe partea asta cu concursurile, dar merita sa te inscrii, parerea mea. Capeti si experienta la scris si vizitatori si poti si castiga premii.

  9. Pe mine ma deranjeaza ipocrizia. Nu cu mult timp in urma am citit la cineva ca nu se poate prostitua pentru cativa leuti, ca nu ar scrie niciodata pentru bani, ca la o saptamana sau doua sa gasesc un articol platit pe blogul sau, un articol pentru o firma care ma platise si pe mine pentru o reclama asemanatoare.
    Aplauze pentru maturitate si pentru finalul acestui articol!

  10. Vienela, multumesc in primul rand pentru vizita. Ma inclin smerit in fata aplauzelor tale, care imi merg direct in camara sufletului, am vrut sa scriu un text care sa mearga la sufletul celor care il citesc si se pare ca am reusit intrucatva, mi-ai confirmat. Ipocrizia e si in topurile mele la lucruri deranjante. Inconsecventa la fel.

    • Bianca, ma bucur ca spui asta. Totusi, nu sunt neaparat sugerate. Sunt oameni care m-au bucurat cu ceva pana la momentul scrierii articolului.

      Ceea ce ma impresioneaza din cale afara, opinie complet subiectiva, apare sub forma recomandarii de vineri la mine

  11. Intre a muri de foame artist si a castiga ceva incercand sa convertesti arta in bani, eu voi alege intotdeauna cea de-a doua varianta.

    Chestiunea sensibilă, în cazul blogurilor, nu-i arta ci onestitatea. Este perfect în regulă să încerci să-ți vinzi tabloul, ba chiar pe sume cât mai mari. Problema-i când începi să-l pictezi pe Barack Obama.

    • Dar daca eu simt ca Obama e un subiect bun pentru tabloul meu si comanda pentru pictura este potrivita cu propriul meu stil de a picta, atunci e in regula presupun. Sau ma insel?

    • Poate ca a fost prea mult spus arta, dar cum altfel sa numesc scrisul? Nu arta, ok, atunci poate abilitate de a face ceva…dar nu am gasit un mod de a spune altfel…
      Filmul, un film bun, e arta? Este. Apar in filme reclame mascate? Apar. Atunci cum sa le numim?
      Obama intr-un tablou, poate fi arta….la fel de bine ca si un vas cu flori. De ce nu?

    • Dar ceea ce ai spus tu, gasesc foarte pertinent si de dezbatut: Chestiunea sensibilă, în cazul blogurilor, nu-i arta ci onestitatea. Ai scris ceva de asta? ca ma gandesc la o discutie mai larga…

    • Ah, nu, ideea de mai sus era amestecul artei cu altceva. Sigur, dacă luăm exemplul în sens propriu, este ok ca Obama să-și comande un tablou și tu să-l pictezi. Că-i place lui cum desenezi tu, și vrea să-și agațe mecla deasupra patului. Foarte mișto!

      Ca să mă înțelegi, eu nu consider că actorii care apar în spoturi publicitare se prostituează. Un actor apare la televizor și spune să mâncăm ciocolată nu-știu-de-care; nu este prostituție, este un job. Și ca mediu, este televiziunea, sau mass-media. Prostituție este când actorul e plătit să le spună prietenilor că el preferă în mod sincer acea ciocolată. Ăstea sunt blogurile.

      Sau ceea ce numesc eu bloguri. Ceea ce ar putea fi blogul tău. Nu ceea ce este blogul lui Chinezu, sau al lui Zoso, ălea nu sunt bloguri, ălea sunt televiziune și mass-media. Și aia nu ne interesează aici.

      Când îl pictezi pe Obama, tabloul rezultat n-are cum fi artă pentru că Obama nu-i un subiect profund. El poate fi pictat cu talent, dar nu poate fi niciodată artă. Dacă ai un album cu astfel de tablouri, numit Figuri politice, el nu va valora prea mult (din punct de vedere artistic). Îți rămân însă celelalte picturi, din albumul Inspirație pură, care îți reflectă fidel sufletul și pe care un doritor să te cunoască le va putea admira în tăcere. Dacă însă nu ai două albume și adaugi tabloul cu Obama peste celelalte, nu îți rămâne nimic.

      O să citesc și restul articolului, ca și comentariile, n-am trecut de acel prim pasaj, dar nu cred să-mi schimb părerea.

    • Ce zici de "arta de a descrie un monitor". 🙂 Acuma sa nu crezi ca iau lucrurile in sensul propriu, dar nu ma lasa timpul sa ma exprim asa cum as vrea, jobul asta afurisit, deloc nu ma lasa sa ma joc pe blog in timpul programului. Revin cu un raspuns.

    • Păi nu cred că am scris, dar dacă ar fi să definești blogul, cum ai face-o? Ce trăsături ar avea el?

      Și nu, n-are cum fi artă, pentru că nu-i vorba de chipul unui om (Obama) ci de o analogie cu reclamele. Intri pe un blog, citești o poveste cu un amurg, în care se prefigurează la orizont niște semnificații profunde, narațiunea te poartă în locuri pe care nici nu le-ai fi visat, te pregătești de un contact cu sufletul autorului și la un moment dat apare linkul la monitorul marca X, care face acel amurg posibil în toată splendoarea de culori. Și totul se năruie.

      Pe bune, zi-mi tu că poate fi numită artă… 🙂

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here