In fiecare primavara ma apuca nostalgiile si de la o vreme sunt din ce in ce mai adanci, nu pentru ca imbatranesc, asa cum s-ar putea crede, ci pentru ca, odata cu martisorul, intra in scena si concursul meu de suflet, Superblog.
De trei ani incoace insotesc, intr-o calitate sau alta acest concurs afurisit de frumos si nu ma satur de atmosfera pe care o imprastie in online, de entuziasmul bloggerilor, de intrebarile si asteptarile lor, de noile staruri care vin sa sclipeasca pe covorul unde cele vechi, dar nu uitate, paseau pana ieri.
Intrebati in jur prin blogosfera participanta, toata lumea o sa spuna ca datorita Superblogului a cunoscut oameni frumosi. Frumusetea este insa in ochiul privitorului, asa ca nu despre oameni frumosi am sa va povestesc. Eu indraznesc sa afirm ca am gasit mult mai mult de atat, dat fiind ca eu nu sunt in orchestra asta care este online-ul in cautare de socializare: nu incercam sa gasesc instrumente muzicale, ci partituri bune. Am gasit oameni talentati, am gasit oameni care scriu bine, care, mai important decat tot, m-au inspirat de-a lungul timpului…si o mai fac si azi.
Pe vremea cand am castigat Superblog, ma gandeam la el ca la o sursa de venit, pentru ca altceva nu stiam ca trebuie sa caut in blogging. A fost, si inca una considerabila, dar dupa ea au venit si altele si am incetat sa ma mai lupt la fel de acerb pentru bani. Odata cu munca pe blog, a venit si castigul, dar munca aceea poate ca nu as reusi sa o fac la fel azi fara scoala de rabdare care este SuperBlog, fata de proba de rezistenta si perseverenta care este concursul asta. Mi se intampla sa scriu uneori, dupa ce vin de la job, cate 5 sau 6 ore fara sa ma ridic de la birou. Am invatat asta pe vremea cand concuram la Superblog: sa ma concentrez pe ceea ce am de facut si sa raman focusata pana cand termin si inca o secunda in plus, just to be sure.
Am invatat sa vreau mai mult, sa fiu mai mult, sa ma incred mai mult in ce pot face, sa fiu eu, in primul rand eu, omul meu de baza. Iar toate astea au fost posibile pentru ca Superblog m-a stropit cu sampanie cand o meritam, mi-a tras suturi cand am gresit si eu tin minte la fel de bine suturile ca si sampania. Ba nu, chiar mai bine pe primele.
Ma alatur si in aceasta primavara Superblogului in calitate de blogger partener, imi declar si reafirm, pe aceasta cale, sustinerea, bucuria si dragul de a fi parte dintr-o echipa cum nu am mai gasit in vastele plaiuri ale online-ului.
Si pentru ca ma simt parte din echipa, adica un fel de gazda, in felul meu, va invit asadar sa va inscrieti in Superblog, editia concurs de primvara care isi deschide portile din nou, a 12 oara, la 1 martie. Cum unde? Uite aici.