Cu fix un an in urma luam telefonul si formam un numar ca sa urez la multi ani. La finalul convorbirii tremuram toa(n)ta de emotie, ca asa sunt eu, domnita sensibila, si primeam cadou o viata noua. A fost ziua cand dragul meu drag aproape sot a decis sa ia initiativa si sa puna intrebarea care ne-a schimbat amandurora defintiv viata. Vrei? Nu m-a intrebat daca vreau ceva anume, nu l-am intrebat la ce se refera. Eu doar am raspuns: Vreau. O sa spuneti ca nimic nu e definitiv. Dragostea nu este, in nici un caz, sau cel putin asa m-au invatat sa cred tristetile mele. Insa e defintiv ca un om sa nu mai fie cel de acum o zi, o luna, un an.
A fost un an lung. Si plin. Si ciudat prin amestecul lui de bucurie si probleme. Inmormantari, popriri, ezitari ca in fata unei hotarari pe care o simteam de-o viata, infatisari la tribunal, martori, sentinte, seri in care eram prea obositi sa facem sex, seri in care eram prea odihniti sa facem altceva, mesaje de dragoste pe dulapul din bucatarie, alaturi de lista de cumparaturi (o mostra alaturi), flori o data pe saptamana, eterne diete de slabire, mancare chinezeasca facuta dupa ureche, kilometri intregi batuti in fiecare zi prin cartier, parcuri in care cautam parfumul de tei, capul meu pe umarul lui seara la culcare. Replici care se repeta si mi-e drag ca o fac: Ce mancam azi?, ce iti pun maine la pachet?, ne permitem o bere?, buna dimineata, iubitule!, si, mereu acelasi: Nu-mi pot imagina viata fara tine!
Peste toate acestea, imensa, coplesitoare, LINISTEA. Linistea ca poti inchide ochii, cand ii vei deschide va fi tot acolo, linistea ca nu trebuie sa iti cenzurezi fiecare cuvant, linistea de a mustra cand e rost de mustrare, linistea de a mangaia mereu la fel fara teama de a plictisi, linistea de gresi fara teama ca nu exista iertare, linistea de a fi tu, mereu tu, mereu frumoasa, mereu geniala, mereu dedicata. Dulcea monotonie si rutina a unei dragoste impacate. Doar un an….doar un an si ma simt in mod confortabil batrana alaturi de el. Si norocoasa.
Si pentru ca viata noastra comuna s-a nascut sub o stea norocoasa, un concurs pentru bloggeri, BlogalInitiative, mi-a dat ocazia de a castiga ceva si un magazin on line, ZorileStore mi-a inteles durerea de a nu putea oferi nimic acestui suflet drag si m-a lasat sa schimb un cadou pentru mine intr-unul pentru el. Astfel ambele mi-au cumparat cu un gest frumos sufletul. Ii pomenesc aici, chiar daca risc sa stric romantismul acestei atmosfere, dar au si merita multumirea mea. Si pun in premiera si poza cu cadoul, ca sa ma laud.
La multi ani, iubitule! La multi ani, My SF Man…
