aurLuna mai este pentru mine, in fiecare an de ceva vreme incoace, una a sarbatorilor, mai frumoasa de departe decat decembrie. O data pentru ca imi sarbatoresc ziua de nastere. Anul acesta dublu majorat. Iubitul meu vine, la randul sau, cu o cifra rotunda, tot in mai:  40 de ani si o data cu ea si o alta aniversare:  se implinesc un numar de ani de cand impartim viata la doi (da, exact asa ca adolescentii calculam noi si zau daca imi pasa cand cineva spune ca e un obicei copilaresc).

Valorez greutatea mea in aur, declara razand cand l-am cunoscut, in clipele in care se simtea bine in pielea proprie. Tot razand, il contraziceam cu tot dragul: Ba ma scuzi, valorezi greutatea mea in aur tu, gandindu-ma pe loc cat inseamna asta de fapt si cum m-as imbogati daca l-as vinde la oferte de amanet, unde auzisem ca ai putea valorifica in conditii avantajoase metale pretioase; realizand, imediat apoi, cat de bogata sunt, de fapt, pentru ca il am in viata mea, indiferent de greutate.

Doi ani mai tarziu nu il mai contrazic nici in gluma, pentru ca o spune mangaind poznas o burtica demna de tot respectul meu (sper ca nu mai e nici un secret pentru nimeni ca imi plac barbatii pufosi). E adevarat, am calculat, atunci cand paseam in relatia asta, fiecare pas cu o atentie care era cat pe-aci sa excluda sentimentele, intr-atat de putin preocupata de ele eram. Mi-am spus ca daca un om e bun, in esenta bun si  mai si reuseste sa bifeze atributele pe care le marcasem pe lista mea mentala cu destula precizie, afectiunea nu e decat o chestiune de timp. Si, pentru prima data in viata, am avut dreptate in rationamentul meu.

Dragostea nu exclude calculele, atata timp cat nu sunt in genul celor care au transformat-o pe Monica Gabor in doamna Columbeanu; la fel cum admirarea unei bijuterii impecabil realizate nu te impiedica sa ii evaluezi, in minte, pretul. E drept, matematica nici nu garanteaza reusita unei relatii, pana la urrma mai tine si de noroc, de inspiratie, ca la loto si de alte lucruri pe care vi le-as spune daca le-as sti, dar am tras lozul castigator  si apoi am fost prea ocupata sa ma bucur de el pentru a-mi duce filozofia pana la capat.

Calculele mele nu au tinut decat de valoare umana, nu de bani, au marcat o investitie in viitorul singurei persoane care conta la momentul acela: eu. Aveam de oferit numai singuratatea mea, dar uite, pentru cineva a fost boboc de floare.

1 COMENTARIU

  1. Foarte interesant articolul si foarte frumos scris. Ideea e ca oricarei vedete feminine ii plac bijuteriile, acestea fiind un accesoriu absolut necesar. Valoarea insa o da tot omul, pentru ca poti sa fi acoperit in aur si sa ai valoare zero ca om. Bijuteriile trebuie sa fie purtate de cele care stiu sa poarte bijuterii. Deseori observam ca aceeasi bijuterie arata bine la o anumita persoana si la altele nu.

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here