Cu ceva vreme in urma, pe cand petreceam mai mult timp in delegatii decat acasa, am avut geniala ideea de a face un credit pentru a-mi renova casa. Purtata atunci de valul de entuziasm pe care mi-l dadea o suma maricica de bani in cont, de rambursat in nu stiu cati ani ulterior, am facut o groaza de schimbari in batranelul apartament de 2 camere a carei proprietara mandra eram.
Nici o clipa nu m-am gandit ca rata de platit va deveni chinuitoare, ca venitul imi va scadea in loc sa creasca in viitor si nu imi imaginam ca stiu atatea injuraturi cate imi vin in minte acum, lunar, la data scadentei creditului. Face si asta parte, cred, din lectiile vietii, o lectie pe care am invatat-o, dar ca sa nu o uit, trebuie sa o port dupa mine cam pana pe la pensie.
Ei bine, schimbarile astea de care vorbeam….unele au fost bune: peretii locuintei mele, decorati in clasicul stil comunist calciu, cu denivelarile acelea care faceau mult mai dificil zugravitul, daca vi le amintiti, au devenit acum netezi. In colturi de sufragerie, sus, o mana iscusita mi-a desenat niste scafe cu spoturi, care lasa lumina ca curga in valuri prietenoase, iar in dormitor o semiluna cocotata in centrul tavanului imi asigura o atmosfera intima, numai buna pentru seri romantice. Alte schimbari au fost mai putin bune: in inflacararea de a redecora, m-am gandit destul de putin la aspectele practice. In bucatarie, de exemplu, am facut un bar in mijloc si m-am trezit la final ca trebuie sa ma cocot pe scaune inalte si deloc comode, daca vreau sa mananc si eu ca omul, o farfurie de ciorba. Pe ici pe colo am astupat de sus pana jos, cu placi de rigips tevile comune ale blocului, cele prin care trecea apa spre calorifere. Mi se parusera mie inestetice si ma deranjasera vag, dar ceea ce nu am prevazut la momentul respectiv a fost faptul ca se vor instala in tot blocul repartitoare de caldura, silindu-ne pe toti locatarii sa facem, daca vrem sa mai avem si bani de mancare pe timp de iarna, obligatoriu economie la incalzire. Partea asta cu economia de caldura vine cam asa: daca vrei sa platesti mai putin, incalzesti locuinta numai atunci cand esti acasa si nici atunci prea grozav. Vremurile in care stateam in pantaloni scurti si tricou in casa in plin decembrie s-au dus pentru totdeauna, iar inchisul si redeschisul caloriferelor a ajuns un reflex mai puternic decat spalatul pe dinti. Si tot plateam mult la caldura, in special cand uscam si rufe pe calorifere…si, mai ales, delegatiile imi incetasera, jobul se schimbase, eram acum acasa zi de zi, luna de luna. Unde mai pui ca in ciuda creditului destul de mare facut, nu mi-au ajuns banii sa mai pun geam termopan si la sufragerie, asa incat vechea tamplarie nu ma ajuta deloc in pastrarea caldurii pe timp de iarna.
Vara trecuta, in clipa in care am strans bani sa pun si geam termopan in sufragerie (v-am povestit intr-un alt articol ce aventura a fost si cu asta), am hotarat sa inlatur placile de rigips si sa las tevile acelea buclucase libere. Am refacut gletul in spatele lor, am zugravit apoi si am desenat niste flori pe perete, ca sa maschez cumva diferenta de culoare intre zugravela veche si cea noua pana cand voi avea bani sa dau cu vopsea lavabila toata camera, tevile le-am vopsit in alb si nu stiu daca a fost de vina caldura in plus resimtita in incapere sau economia ulterioara pe care am facut-o… dar nu mi s-a mai parut ca aratau deloc inestetic. In iarna care a urmat nu am dat drumul aproape deloc la calorifer in sufragerie si, cu toate acestea, a fost destul de cald incat sa te simti confortabil acolo. Faza este ca am beneficiat, practic, in sfarsit, de caldura emanata de tevile acelea, pe care oricum o plateam, era o cota comuna, pe care nu o puteam evita, chiar daca nu dadeam drumul la calorifere. Banal…dar eficient. O prostie reparata.
De atunci am inceput sa ii apreciez altfel pe cei de la firmele care ofera certificat energetic, care iti spun, in momentul in care cumperi, de exemplu, o locuinta, ce si cum, cat este de rentabila din punctul de vedere al caldurii…si iti poti face astfel, de la inceput, niste calcule realiste de reamenajare si vezi daca merita distractia sau nu.
Daca vreodata am sa ma mut, asa cum visez, in clipa in care poate, familia ni se va mari, nu am sa uit de o analiza atenta pe partea de certificare energetica, am sa ma uit mai putin la modul in care este amenajata o casa si mai mult la aspectele practice, legate de incalzire, de exemplu, de impartire eficienta a spatiului, pentru ca nu intotdeauna criteriul estetic este cel care conteaza cel mai tare.
De ce am povestit toate astea? Simplu: pentru ca e posibil sa nu fiu singura toanta de pe lume si poate ca din greselile mele altii vor avea de invatat.
