Spitalul nu trebuie sa fie anticamera mortii. Exista alternativa.

logo-sfanta-irinaDe cate ori aud in jurul meu cuvantul cancer, ma gadesc la toti cei dragi mie pe care boala asta mi i-a luat: doi bunici, cea mai buna prietena din copilarie, un unchi si o matusa si pe tata, in cele din urma. M-am obisnuit cu gandul ca suntem toti datori cu o moarte, venim, in fond, pe lume cu biletul dus-intors cumparat, dar greu de indurat, pe langa spectrul mortii de pe chipul dragilor nostri, este degradarea trupului din faza terminala, momentul acela in care bolnavul are nevoie de ajutor si sutinere non-stop. Cineva paseste intr-o lume poate mai buna, dar pentru cei care mai raman o perioada pe aici exista in continuare joburi de pastrat, facturi de platit. Ai vrea sa oferi celui care se duce conditii mai bune, ingrijiri cat mai atente, dar te vezi fara prea mult timp, fara pregatire de specialitate, fara bani si speriat, speriat de ce va fi, cum va fi lipa aceea.
Ce poti face in situatia aceasta? Poti cauta o persoana care sa il ingrijeasca in timpul in care esti la serviciu. Exista firme specializate care ofera un asemnea ajutor, dar costa o avere si nu exista garantie de fapt ca bolnavul este bine tratat sau ca strainul angajat nu iti cotrobaie prin casa.
Ingrijirea de care vobim in situatia asta este una paliativa, vizand imbunatatirea calitatii vietii pacientilor si familiilor acestora. In Bucuresti am descoperit doua locuri in care poti beneficia  de astfel de ingrijiri: Spitalul de boli Cronice Sfantul Luca si Fundatia Sfanta Irina.

La Spitalul de boli cronice Sfantul Luca internarea în spital se face pe baza biletului de trimitere de la medicul de familie, medicul specialist din ambulator sau prin transfer interspitalicesc, pe bază de programare, tinand cont de numarul de locuri care exista in spital. Ca acte, sunt necesare cartea de identitate, talonul de pensie/ adeverintă de salariat, adeverinta de asigurat, bilet de trimitere/ transfer.

In astfel de situatii spitalul este un fel de anticamera a mortii si pacientul ajunge constient in mod dureros de sfarsitul sau. Doctorii se ingrijesc de trup si asta atat cat pot, in conditiile pe care le cunoastem cu totii prea bine in spitalele romanesti. Nu credeam ca exista vreo alternativa pana cand am descoperit  Fundatia Sfânta Irina.

Infiintata în anul 1998, la initiativa unui grup de medici, Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfanta Irina” acorda asistenta medicala, sociala, psihologica si spirituala bolnavilor de cancer si leucemie aflati în stadiu avansat, venind în ajutorul si sustinerea acestora în cel mai dificil moment al vietii lor. Si, cel mai de seama lucru, nu seamana a spital, desi este. Nascut dintr-o initiativa privata si sustinut din donatii, locul pare mai degraba o pensiune, iar personalul, extrem de calificat, este format din oameni cu frica lui Dumnezeu, in toate sensurile posibile: maicute.
Iata cu ce se ocupa mai exact cei de la Lacasul ingerului, cum a fost numit intr-un articol din revista Formula AS:
  • Controlul durerii pentru obtinerea unui confort optim, care sa-i permita bolnavului participarea la actul de îngrijire.
  • Tratarea simptomatica a celorlalte manifestari care sunt asociate cu fazele avansate ale bolii canceroase: depresia, anxietatea, insuficienta de organ, escarele, plagile, fracturile spontane, etc
  • Prevenirea complicatiilor: infectioase, metabolice, dezechilibrelor hidroelectrolitice, trofice (escare), tentativelor de sinucidere etc.
  • Stimularea participarii bolnavilor la activitatii de socializare
  • Intarirea capacitatii familiilor cu bolnavi incurabili de a face face procesului de degradare fizica si psihica a persoanei dragi
  • Discutii care îl ajuta pe bolnav si înteleaga ce se întampla cu el si sa accepte dificultatile bolii
Nimeni la Sfanta Irina nu asteapta sa bagi mana in buzunar ca sa te ajute ulterior abia. Daca faci o donatie, vei primi chitanta.
Pentru ca am pe cinvea drag acolo si pentru ca pe drumul acela in mod sigur o ia, poate chiar si azi, un om drag al cuiva, am de gand sa redirectionez cei 2% din impozit de acum incolo in aceasta directie.

7 COMENTARII

  1. Centrele astea sunt putine iar bolnavii sunt multi, nu incape atata suferinta in ele. Accept moartea dar mi se pare prea nedreapta asteptarea ei in suferinta, chinul de a constientiza ca in fiecare zi ai mai murit putin…soarta grea pentru bolnavii de cancer, misiune grea pentru cei ce-i ingrijesc. Si un gest omenos din partea cui se gandeste la ei.

  2. Exact la final de an 2012 scriam si eu despre aceasta fundatie. Se intentioneaza crearea unei clinici, Clinica Nera. Nu stiu in ce faza se mai afla, nu stiu daca cei 1 mil. de euro s-au strans…
    Pastrez banner-ul pe blog si acum. E in subsolul blogului meu.

    • M-am dus sa il vad. Uite ca lumea e mica si uneori lucrurile importante se vad. Nu stiam de clinica Nera. Eu m-am ciocnit de clinica lor din Voluntari si am rams socata de cat e totul de neromanesc de bun.

    • Da, asa este, e mica. Altfel nu ne intalneam. Si mai ales, nu ne vizitam deodata azi 🙂
      Am scris atunci un articol pentru a sprijini eforturile de adunare a banilor. Iar banner-ul atunci l-am pus insa nu ma indur sa il dau jos. Cred ca va ramane mereu acolo.

  3. Imi este pur si simplu groaza sa ma gandesc la aceasta boala sau la cei atinsi de ea. Vorbeam acum vreo doua saptamani cu o verisoara despre parintii nostri… tatal meu a avut 5 frati… Atat tata, cat si toti fratii lui au murit de cancer…

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here