Am citit o groaza de aberatii online, desi la modul general este un lucru bun, internetul are cretiniii lui, iar Gradina Domnului e mare, se intinde pe hectare intregi. E firesc sa fie asa. Numai ca asta pe care v-o spun acum mi-a pus capac intr-o seara. Culmea, era fix seara cand castigasem voucherul ala de la Benson & Hedges de 1500 de lei, deci o seara in care ar fi trebuit cel putin sa ma imbat de bucurie. Mi-a luat sticla de la gura dragalasul meu sot, pe la sapte, cand m-a anuntat telefonic ca unu – se afla in drum spre casa si doi – ca si-a strivit un deget la munca. Din nou. Al treilea.
De data asta facuse o schimbare, nu mai era la mana, ca in ultimele doua dati, ci la picior. Trebuia sa ma astept ca ma mai astepta surprize inca de pe vremea in care si-a dislocat genunchiul, respectiv fisurat ligamentele, de a stat doua saptamani in medical. Si nu cred ca a facut-o numai din placerea de a ma vedea cum ii aduc macarea la canapea, ca sa il scutesc macar de chinul si durerea de a se deplasa prin casa. Iar toate povestile astea in numai 3 ani si ceva, de cand ne cunoastem, mereu glumeste spunand ca o sa ramana curand fara piese de schimb. Dar hai ca m-am incalzit, sa revin la subiect.
Deci mi-a ajuns acasa consortul schipatand trist, precum catelusul din poezie ( doar ca ala mai avea trei picioare valide, al meu ramasese numa’ cu unul), l-am dezinfectat, pansat, plus oblojit ranile sufletesti, ca asa e el, se invinovateste de fiecare data cand comite o chestie de asta de parca ar fi omorat un om. Ce ma innebuneste de-a dreptul e faptul ca nu se plange, ci isi da pumni in cap singur. Si nu, nu e o tactica sa fie compatimit. Plus ca iubirea asta, mama ei de iubire, te face sa te doara si pe tine, intens si fizic, orice durere a celuilalt.
Ei, pe cand ma vaicaream eu mai cu spor injurandu-i defii si sefutii de toate neamurile absente si prezente pe lumea asta, se apuca el, ca un barbat, sa ma linisteasca, cum ca a auzit ca trece mai repede daca pui frunza de iedera pe degetul strivit. Ce iedera, da-o dracului, pune gheata, ca asta e sfanta, tu nu vezi ca e umflat degetul ca un cartof, sunt sigura ca si oamenii din caverne descoperisera remediul si il tineau la indemana pe timp de iarna. Nu, ca nu ii place gheata, el cauta maine iedera, ii da telefon unui coleg de la nu stiu care job unde fusese el acum sapte ani, Gigel din Bragadiru, stie ca are ma-sa acasa ghivece de astea de iedera si sa ma intalnesc eu cu ala sa iau planta. Si pana atunci, daca tot stau trup si suflet langa calculator mai mult decat langa orice obiect din lumea asta in afara de chiloti, ma roaga frumos sa caut eu frumusel pe internet dupa ceva leacuri babesti, ca poate Gigel din Bragadiru nu gaseste din prima iedera.
Il ascult, ca asa sunt eu, nevasta cuminte si ma duc la prietenul pc. Tastez ceva de genul cum vindec un deget strivit si astept plina de incordare ( ca merge greu rabla). Hm, deja suna bine: primul rezultat care poate fi vazut vine de pe un site care se cheama sfatulmedicului.ro, sa ii dea Dumnezeu sanatate aluia de l-a creat pentru bunastarea si rapida vindecare a noastra, muritorii fara cele mai mici cunsotinte medicale.
Ce am vazut nu o sa mai comentez, ca zau daca are nevoie de vreun comentariu. Dar va arat, ca e pacat sa se piarda in neantul internetului asemenea izvor de intelepciune. Cand te gandesti ca nu dadusem in mintea mea nici o sansa frunzei de iedera, saraca….
