Sunt tare dezamagita de corpul asta al meu care nu ma mai asculta ca acum 3 ani, ii spuneam unei prietene care imi ridica moralul cand se flescaieste de la dieta, ceea ce in ultimele doua saptamani se intampla in diferite momente ale zilei, dar mai ales la ceas de seara, cand juvetele de cupa inca nu a ajuns acasa si sunt numai eu singura cu frigiderul. Eu, el si tentatia, de fapt.I-a placut afurisitului sa primeasca shaorma si cartofi prajiti la 9 seara, acum, nu ii place ceaiul si carnea de pui pe gratar si iaurtul fara grasime. Si nu se lasa, afurisitul, slabit, nici sa il pici cu ceara. tare sunt suparata pe el, am continuat.
Iar prietena mea draga si blanda, ma contrazice: corpul tau e minunat asa cum este, trebuie sa il iubesti asa cum este el, ca altfel nu te va asculta.
Trecand peste faptul ca minunat poate fi un apus de soare, o melodie din tinerete, o calatorie pe care ai visat-o sau Catherine Zeta Jones, dar in nici un caz corpul meu, eu pe asta cu te iubesc asa cum esti nu am inteles-o niciodata, cu atat mai putin sa o aplic la propriul fizic, care mi se potriveste manusa, adica e incapatanat ca un magar la deal. Te iubesc asa cum esti spune printre randuri: esti varza, norocul tau ca ai gasit una care sa nu aiba nimic mai bun si te-a ales pe tine, asa ca daca vreau sa ma joc in cuvinte, as zice mai degraba te iubesc pentru cum esti. Asta da. Dar te iubesc asa cum esti imi suna a resemnare si eu nu am iubit niciodata asa. Iar corpului meu nu pot sa ii spun asta, ca imediat isi ia lumea in cap si cere o shaorma din aia mare cu de toate si eu am fost teribil de ascultatoare prea multa vreme si i-am dat-o, ca poftea, mititelul, dar uite nu mai vreau sa fiu.
Sa ma ierti, prietena draga, iti admir blandetea si cine stie, poate ce spui tu e semn de intelepciune, dar eu nu sunt de acord cu dragostea asta neconditionata. Poate unde sunt mai bataioasa, nu pot sa castig partida asta cu kilogramele decat daca ma arunc in dieta ca intr-un razboi. Un razboi din care o sa castig si eu si frumusetea si sanatatea mea, pana si juvetele meu drag care imi sta alaturi si ma iubeste, desi in ultimii ani ii dau din ce in ce mai mult material de iubit. A, si apropo de juvete…pun pariu ca si lui i-ar placea ca bluzele mele sa nu mai fie cat un cearsaf de plaja si fundul cat o panta de schi.
Am nevoie de furia mea de altadata, de incrancenare, de toti dintii pregatiti si stransi. Sau de un plasture, ca e cea mai buna reteta de slabit, nu stiti bancul?
– Domnule doctor, vreau sa slabesc, ce sa fac, dati-mi ceva, stiti vreun medicament minune?
– Sigur ca stiu, doamna: o bucata de leucoplast. Veti slabi miraculos.
– Doar atat de simplu? Ce fericire!! Si unde sa il pun?
– Pe gura, doamna.
