Cu mintea la plimbare

visand la vacantaSunt obosita. De la vara care se incheie, de la toamna care se apropie, de la lucrarile de contructie care mi-au umplut casa, de la zgomotul aglomeratiei care ma impresoara, ca ticaitul unui ceas infernal, apasandu-si bataile insistent si dureros pe parte stanga a pieptului meu, dar mai ales de la vacanta sperata care ne-a ocolit. A adus in loc o copie infidela. Ne-am bucurat, e drept, si de ea, dar uite ca urmele nu i s-au intins prea mult peste an, astfel ca m-am apucat sa adulmec cu visul, in clipele in care imi imaginez ca nu ma vede nimeni

In vecini se aude o bormasina care fixeaza in profile placile de rigipis (oare chiar toata lumea renoveaza azi?) si mie mi se pare ca caud turuitul motoarelor unui avion care ma va duce departe. As alege unul din acele zboruri low cost gasite pe un site specializat in asa ceva, gandit pentru oamanii cu vise mai consistente decat portofelul. Mesterul se agita, vorbeste, descrie cu gesturi largi si eu il privesc printre gene, cu trupul prezent si mintea aiurea, imaginandu-mi ca vad in locul lui, uniforma elegant colorata a unui insotitor de zbor, care imi explica pe unde sunt iesirile de urgenta si zonele de evacuare, desi stiu deja ca nu voi avea nevoie de ele, pentru ca, statistic vorbind, calatoria cu avionul este mai sigura decat sa circuli cu automobilul. Dar imi place gimnastica lui ritmica, pentreu ca marcheaza inceputul vacantei mele. In vis.

In realitate…mesterul termina de vorbit, isi spune pretul si cadem de acord, tot cu gandul la vacanta. Daca ar fi stiut, ne cerea mai mult. Daca si-ar fi imaginat ca noi in loc de rigips noi vedem fire de nisip, iar plasa ni se pare tesatura unui sezlong, ar fi masurat banii dupa marimea visului.Oamenii isi fac de obicei un bilant la final de an, eu il tes pe al meu odata cu muraturile, ca si cum iarna care va veni reprezinta o perioada de stagnare, de hibernare si inainte de a intra in ea trebuie sa machez cumva realizarile, planurile implinite si golurile pe care inca nu le-am umplut.

Daca as putea, as cumpara primul bilet de avion catre Paphos. Nu pentru ca acolo s-a nascut, potrivit legendei, Afrodita, ci pentru ca sufletul meu isi poate alimenta rezervoarele de liniste si impacare numai in spatiul binecuvantat unde marea imbratiseaza nisipul, in orase cu linii albe, pe care soarele le incinge cu rasuflarea lui torida si unde oamenii vorbesc suierand consoanele printre dinti.Da, cred ca daca as zugravi Raiul, asa ar arata pictura mea.

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here