De cand am decis ca nu ma pot ascunde de mancare si de poftele in domeniu, ca singura varianta sa reusesc sa duc aceasta dieta pe termen lung este sa le infrunt pe ticaloase, poate4 poate le anihilez, eu si Mr SF mancam impreuna. Eu gatesc, si salivez (e drept, din ce in ce mai putin dupa 8 saptamani de dieta), el ma asista si saliveaza (de foame, de pofta, de amandoua) si la final punem masa si mancam impreuna, dar fiecare cu p…ma-sii…(cu PORTIA ma-sii, adica voi ce credeati?). La inceput nu a fost tocmai usor – ca eu poftesc si la un rahat daca il mananca cineva cu pofta in fata mea -, dar m-am obisnuit incet incet.
Cine m-ar privi atent, ar observa, din cand in cand, cum invalui furculita care urca catre gura dragului meu aproape sot cu o privire duioasa, plina de dulci amintiri ale deliciilor culinare pe care mi le-am interzis de doua luni. Iar cand furculita cu imbucatura magica, aducatoare de pofte diaavolesti in bietul meu corp – doar uman – dispare intr-o imbucatura fericita, duiosia se stinge…si mai iau o gura de apa. Cu lamaie, ca manechinele.
Iata, de exemplu, masa noastra de pranz de astazi.
Eu: pui fript cu salata verde (facuta cu ceapa, castraveti, ridichi, ulei de masline si zeama de lamaie), plus limonada.
El: carnati de casa prajiti cu omleta, branza de oaie si paine plus bere (bomba calorica, stiu, dar asa a vrut omul sa manance, asa i-am dat, posibil ca vom fi impreuna pana cand efectele colesterolului crescut ne vor desparti)
Acuma pe bune, asta e dreptate???
Nu va speriati de dimensiunile pranzului meu, am mancat din el si seara si a mai ramas si pe maine!
Si da, va dau voie sa radeti de puiul meu fript care sta cu furculita infipta in fund de parca l-as fi tras in teapa. Neam de Vlad Tepes ce sunt! 🙂 Incercam de fapt sa va ilustrez in fotografie atitudinea mea bataioasa.
Discover more from Sexul Slab
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
