Oricine stie ca la dieta, motivatia inseamna totul. La mine a fost mai intai motivatia data de casatorie, apoi de sacii de haine care ma asteptau cuminti si burdusiti sa ii scot din fundul patului si sa ii golesc pe rafturile dulapului, pe care e un trafic de neimaginat, mai ceva ca Piata Obor la ora de varf. Cum pun cate o bluza sau o pereche de pantaloni la xona de purtat, cum incepe sa se foiasca si in doua trei saptamani se largeste pe mine….asa ca trebuie sa o plasez vecinelor mai putin norocoase de la tara.
Nu va imaginati ca ma plang, Doamne fereste, eu nu ma plang, dar plange sufletul in mine cati bani am aruncat aiurea pe toale pe masura ce ma ingrasam si alea vechi nu ma mai incapeau si cum puteam sa imi fac o vacanta macar in Spania, la conditii de lux, cu suma irosita, daca ramaneam la dimensiunile de la 30 de ani, pe care acum le vizez cu ardoare.
Revenind la motivatie: daca zi de zi, saptamana de saptamana, o tii numai in restrictii, risti sa te lasi de meserie de dieta inainte de termen, pentru ca se revolta si corpul si creierul, care isi vrea doza de fericire alimentara cu care, ca sa fim corecti, l-ai invatat amar de ani. Asa ca am decis ca de acum inainte o data pe saptamana pot sa imi fac un moft, adica sa mannanc ceva cu totul intrezis, daca inr estul saptamanii sunt cuminte. Si pentru ca in trei saptamani nu am mai dat jos decat un kilogram, am facut un fel de afacere cu corpul meu: eu i-am dat duminica o inghetata mare si el ma va sustine sa tin in saptamana care urmeaza dieta disociata, ca sa mai scad putin, ca prea a devenit lent ritmul si progresele mici ma descurajeaza. Zis si facut.
Stiti cum a fost inghetata aia? As fi mancat si hartia….o bunatate, o minune, un adevarat rasfat de 350 de calorii intregi si sincer sacrificate, fara pic de remuscare. curcubeu pe cerul gurii as fi spus, vorba inteleapta a reclamei, dar, de fapt, nici nu cred ca am mancat-o, ci am privit-o cu intentesitate pana in strafundul ei parfumat si laptos si apoi corpul meu a absorbit-o intr-un stil cumva SF, un fel de calatorie intre dimensiuni ale unui con aromat de vanilie. Iar o fericire atat de mare nu este, nu poate sa fie pedepsita, am crezut asta cu toata puterea, asa incat nu am ramas deloc surpinsa ca a doua zi cantarul nu ma pedepsise deloc: simtise si el ca trebuie sa imi acorde concesii. Bine, e la fel de posibil sa il fi dereglat sotul meu pentru a-si pastra linistea in casa, sa nu trebuiasca sa suport cainatul inutil al nebunei la dieta, dar de ce sa ne gandim la scenarii din astea care nu ne convin?
Oricum, in loc de concluzie, va spun ca a ramas hotarat: nu reunt la dieta nici moarta, dar daca simt nevoia cu adevarat, daca nu rezist altfel, o data pe saptamana, la o masa, am voie sa ma rasfat: imi voi permite cate un aliment. Dar trebuie sa fie unul care sa imi aduca o fericire atata de mare incat orgasmul va parea supraevaluat si in realitate indignifiant.
Bine faci. "Secretul" este sa o faci cu inima deschisa, fara sa regreti! Sa-ti priasca! 🙂
Si eu iti zic: bine faci ce faci, fa cu inima larga ca frica e cel mai mare dusman al meu.
In rest, daca te simti vreodata vinovata pentru vreo inghetata, 300calorii le consumi mergand pana in parc si 30min exercitii la aparate. Zau ca merita 1 iinghetata din asta saptmanal.
buna!! bravooo!! e important sa mergi inainte…si sa sti ca sunt oamneni care citesc ceea ce postezi..doar ca nu comentam! dar te sustinem!!! o zi buna…:) (Alina VAM)
Multumesc din suflet, Alina!! Merg inainte, tocmai pregatesc postarea cu greutatea dupa cele 7 luni incheiate.
E destul de ciudat sa te abtii de la foarte multe lucruri pentru silueta.. sau sa nu-i spun ciudat, doar incomod. Si alimentatia are rolul ei, iti ofera mici placeri ale vietii. Eu mananc destul de mult, dar am si timp liber pentru a face sport si asta ma ajuta enorm. Ma bucur din plin, dar si cand mai putin ceva pe mine, las deoparte toate bunatatile.
Felicitări pentru ambiție și perseverență, meriți răsfățul din pliiiiin ! Succes pe mai departe !
Alexandra