Cumparaturi pentru grasi

Duminica merg la botez. Sunt invitata la unul, ca sa fie mai clar, ca imi dau seama ca pot aparea neintelegeri. Deci nu e botezul meu, cel personal a fost cu vreo 35 de ani in urma si a marcat momentul (cel putin daca e sa ma iau dupa ce-mi spune maica-mea), in care am inceptat sa mai urlu, descreierata, ca un bebelus si am inceput sa tip ca o femeie cu frica lui Dumnezeu (si doar a lui), lucru pe care il mai practic si azi, la ocazii cu totul speciale.

In sfarsit, dat fiind programul mai sus amintit, in saptamana care a trecut am umblat in fiecare seara prin oras, cu gandul sa achizitionez ceva de imbracat, o bluza mai exact. Eleganta, nu prea scumpa, ca e buget de criza, dar draguta, evident.
Bineinteles ca am ajuns in fiecare seara acasa cu mana goala si cu spume la gura de draci. Nu numai ca nu am gasit nimic, dar am ajuns la concluzia ca majoritatea magazinelor s-au specializat pe articole de imbracaminte pentru anorexice. Vedeam ceva, imi placea si dupa ce scotoceam printre umerase timp de-o enervare discreta, hotaram sa intreb: masuri mai mari aveti? O vanzatoare care parea sa nu fi mancat anul acesta decat maxim un iaurt dietetic, ma masura din crestet pana in talpi si data, de doua ori si apoi intreba inocent: pentru dumneavoastra? Nu, pentru o vaca de aproape o tona careia ii place shaorma, imi venea sa ii spun, dar apoi imi aminteam ca exista culturi unde vaca era animal sfant si nu avea rost sa jignesc bietul animal, asa ca aprobam din cap spasita. Avem doar ce se vede, ma informa vanzatoarea anorexica cu ceva care suna a triumf in voce, dar poate ca era numai impresia mea, de muiere frustrata.

Ajung in sfarsit, vineri seara, la H&M, in Sun Plaza. Magazin mare, marfa multa, masuri promitatoare. Si acolo o vad. Statea pe un umeras, masura mea, un generos L, alaturi de suratele ei din categoria XS. Am luat-o cu mana tremuranda si am dus-o cu mine ca pe un trofeu, catre cabina de proba. O bluza minunata, dintr-o vascoza care semana la atingere cu spuma marii, atat era de fina si de delicat croita. Pe un fond alb purta desenati discret niste trandafiri roz, gratiosi, gulerul cadea usor catre piept, lasand sa se ghiceasca misterul dulce al sanului.

 bluza hm
hmprod-1
Cand mi-am dat jos helanca mea pe gat, de job si am imbracat-o am avut sentimentul ca  ma mangaie aripi de inger. Ma simteam…divin. Si apoi…am facut greseala. M-am privit in oglinda. Nu-i vorba, imi venea, dar…minunea aceea de bluza isi pierduse orice urma de magie, mulandu-se pe pieptul meu, pe soldurile mele prea generoase. In loc sa imprumute din frumusetea ei trupului meu, mi-l infatisa asa cum era el…prea mare, greoi, rotofei, dizgratios. Parea o dantela pretioasa asezata, in chip de fata de masa pe o buturuga. Se latise, se labartase si devenise…urata.
Si atunci, acolo, am avut o revelatie. Nici un articol de imbracaminte, si absolut nimic din lumea asta nu o sa te faca sa arati cu  20 de kg mai slaba in afara de o cura de slabire. Ca in bancul acela:
 – Domnule doctor, ce imi recomandati pentru slabit?
– Un plasture. Efectul este garantat.
– Daaa? SI unde trebuie sa il aplic?
– Pe gura, doamna.

Pana la urma nu am cumparat-o. Mi-a fost mila. Dintre noi doua, ea merita mai mult. O sa scotocesc prin dulap si gasesc eu ceva pentru botezul de maine. Dupa care…incepe razboiul. Iar.PS Articolul asta nu e advertorial, nu il cautati de oua linkuri. E doar experienta.

 

15 COMENTARII

  1. Ai toată susținerea mea. De-aș fi acolo, am merge împreună la sală, la alergat, la ceva… Că fără mișcare, rezultatele se văd greu… Experiența lui. 🙂

    • La sala spun pas, stii bine. Dar mi-am amintit c am fost cu tine la un moment dat la ceva gimnastica, nu mai stiu cum se numeste si despre asta nu am scris nimic. Multumesc de idee si de lectura! Te pup!

    • Nu-i tarziu nici acum, mai planuiesc sa ma si marit anul asta si o sa am nevoie de ceva de imbracat.Trebuie sa vorbim. 🙂

  2. Draga mea…been there, done that, cum ar zice englezul. Mai pe romaneste, te inteleg perfect, atat in privinta vanzatoarelor, cat si in privinta dezamagirilor din cabinele de proba.
    Cu dieta e ca si cu lasatul de fumat. Vine un ACUM, care chiar asta inseamna "acum", nu maine, nu de luni.
    De fapt, femei suntem, stim bine ca nimic nu incepe de maine si nici de luni, nu-i asa? :))
    Un ACUM cat mai grabnic iti doresc. Pup!

  3. Dana, mie mi se intampla invers. Am impresia ca toate hainele sunt prea mari pentru mine 🙂 Rar gasesc ceva sa mi se potriveasca. Nu-i chiar asa de usor sa fii nici S – chiar XS. Mie majoritatea hainelor gasite nici nu-mi plac…chiar de sunt numarul meu.
    Alergare ai incercat? Zic si eu, ca de fapt nu ma pricep ce-ar fi mai bine, nefiind preocupata.

    • Ethos, mama e moldoveanca si la ea acolo se spune, absolut admirativ "grasa si frumoasa ca o scroafa", marcand la modul cel mai serios, virtutile animalului, asa cum si-l doreste taranul.. Dar nu e genul de complimnet pe care mi-ar placea sa il primesc.:)

    • Și n-ai ceva colegă sau prietenă în București, pe care s-o gratulezi cu formula asta? Ca să evidențiem diferențele dintre regiunile patriei, nu de alta… :))

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here