Frustrari si motivatii in dieta de slabire

infometata si grasaNu vreau sa va povestesc astazi despre pericolele pe care dietele de slabit dezechilibrate le pot avea asupra sanatatii organismului. S-au scris pagini intregi despre asta si cum nu pot sa inventez apa calda, ca s-a gandit altul mai destept inaintea mea, nici nu incerc macar. Nu ma bag in discutii nici macar despre lipsa de eficacitate a acestora pe termen lung, din motive usor de inteles: orice exces se plateste si as putea sa scriu romane despre asta, pentru ca am fost…si inca mai sunt, in multe privinte, omul exceselor. Platite. Da, absolut toate.

Am sa va spun azi cateva ceva despre frustrare. Dusmanul oricarei diete de slabit din lume este frustrarea, definita ca rezultat al actiunii de a lipsi pe cineva de un drept. In cazul nostru dreptul de a fi fericit, pentru ca orice grasan din lume si-a gasit refugiul, alinarea, bucuria de a trai in mancare. Toate relele par mai putin rele cu burta plina sau si mai rele cu ea goala. Grasanul stie asta si actioneaza in consecinta, infulecand cu foc, reusind sa dea gata la pranz o cantitate de alimente care ar fi hranit un sat din lumea a treia circa o saptamana. Cand il lipsesti de portia zilnica sau, mai rau, se lipseste singur, in numele unei diete care ii va salva poate garderoba, relatia sau viata, devine in prima faza frustrat. Vreo saptamana asa, timp in care are senzatia ca toata lumea mananca si el nu, ca toata lumea se bucura de viata, numai a lui e goala si inutila, ca farfuria din fata.

Ce anume te poate face atunci sa nu renunti la dieta? Pai, sincera sa fiu, foarte putine lucruri. Mai ales in prima saptamana, mai ales cand progresul este lent (daca dieta este una echilibrata) si mai ales daca ai un loc de munca ca al meu unde se vorbeste numai de mancare, este absolut necesara o motivatie beton pentru a reusi sa continui, sa nu te abati. Prima mica incalcare poate sa atraga dupa ea sfarsitul, pentru ca asa cum o nenorocire nu vine neinsotita niciodata, nici o tentatie nu calatoreste prin mintea ta de una singura.

Ce fac in clipa in care simt ca frustrarea de a nu putea manca ce vreau si cand vreau musca din mine? De obicei, recunosc, cedez. Cand totusi nu o fac, imi datorez reusita unor smecherii pe care le practic…cu mine insami. De exemplu, cand ma apuc de dieta…

  • povestesc despre asta tuturor, astfel incat, in clipa in care as vrea sa ma abat de la ea, sa ma simt rusinata in fata oamenilor carora le-am trambitat.
  • imi cumpar ceva de imbracat super tare si destul de scump, dar cu doua numere mai mici.
    gatesc sotului numai lucruri care mie nu imi plac gen ciorba de rosii, mancare de conopida, praz cu masline, ghiveci.
  • in fiecare weekend imbrac hainele care nu imi mai vin
  • ma uit la pozele in care eram slaba, eventual afisez una pe usa frigiderului
  • ma feresc cat pot sa merg la cumparaturi

3 COMENTARII

  1. Modelul meu feminin a fost/încă mai…„Grasă și frumoasă, și devreme-acasă!” (v.Poza 1) In copilăria mea rurală, asa își doreau ai mei vaca din curte. Nu știu cum s-a translatat imaginea!
    Cât despre modelul din poza 2, riști să-ți zgârii tot ce ai mai prețios.

    • Bunica era de pe langa Botosani si la ea se spunea "grasa si frumoasa ca o scroafa". Si nu era nimic de rau acolo, pura sinceritate. Dar…na, lucrurile au mai evoluat de atunci. 🙂

  2. Noroc ca sunt slaba pentru ca si eu lucrez intr-un birou unde se vorbeste numai despre mancare, avem chiar si un cantar unde ne cantarim ca sa vedem cine, ce, cat.Si e adevarat ca toate relele par mai putin rele cu burta plina sau si mai rele cu ea goala.

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here