Merg in vizita la ea in fiecare seara, cu o strictete care ar putea trece drept rutina. Nu e rutina, e bucurie, genul acela de bucurie consistenta, calda, invaluitoare.
Mama.
Avem noroc, locuim pe acelasi palier de bloc, suntem cumplit de norocoase sa ne putem oferi una alteia, ori de cate ori avem nevoie: cate o ceapa, putin zahar, un pahar de ulei, o imbratisare, un gand bun.
Mama, cea despre care am crezut 35 de ani ca nu-mi cunoaste demonii, iar acum, in urmatorii poate tot 35, va trebui sa invat sa traiesc cu gandul ca i-a cunoscut intotdeauna, dar a trecut mereu pe langa ei tacuta, sa nu-i determine sa danseze si mai abitir. Incremenita intr-o varsta fara de varsta, aceeasi mereu. Existenta ei nu se masoara pentru mine in ani, ci in zambete, in palme moi care imi mangaie obrazul. Nu e nici tanara nici batrana. E mama si atat.
Merge in fiecare marti la biserica, la Sfantul Anton, sa se roage pentru familie…pentru mine. O tachinez spunandu-i sa il lase in pace, ca l-a plictisit pe sfantul asta cu atatea rugaminti, de aceea se incapataneaza sa nu o asculte. Nu se supara niciodata, dar isi urmeaza ritualul saptamanal, netulburata de mine, pacatoasa.E cea mai destepta soacra din lume. Pentru toti ginerii, cu sau fara acte in regula, pe care i i-am prezentat, a avut cate un zambet si toti au fost buni exact atata timp cat la vederea lor, pe fata mea se prelingea lumina si nici macar o secunda dupa. Fericirea mea era parerea ei despre acestia.
Nu mai umbla cu mine kilometri intregi, cum facea cand eram copil si bateam orasul, amandoua de mana, ca sa cumparam o pereche de sandale, care atunci se gaseau atat de greu. As darama intr-o noapte toate magazinele de incaltaminte din cartier, numai ca sa mai pot merge cu ea o data la colindat prin magazine. Dar acum o dor picioarele, genunchii, articulatiile. Cum sa o ajut?
Daca as detine secretul tineretii vesnice as putea sa o fac…Dar nu, sa revenim cu picioarele pe pamant. Asa ceva nu exista. Si nici nu ar trebui sa existe. Suntem pe acest pamant lasati cu un rost. Dar atat timp cat stam…am putea sa facem tot posibilul sa ne simtim cat mai bine.
Pentru ea as apela la magnetoterapie. este cunoscut faptul ca terapia de acest gen are ca efect imbunatatirea circulatiei sanguine si astazi ea se poate face cu ajutorul unui dispozitiv pe cat de simplu, pe atat de inovator. Nu este necesar sa mergi pana la spital pentru a beneficia de un asemnea tratament, poti beneficia de el chiar in confortul propriei locuinte, daca respecti cateva reguli simple. Este vorba de Impulser Home, un minunat instrument de fortifiere a organismului, de regenerare si reabilitare. Nici macar nu ai nevoie de cine stie ce cunostinte tehnice complicate, e la fel de simplu de utilizat ca si telecomanda de la televizor. Sanatate pur si simplu. Si fara efecte adverse
Secretul vietii vesnice? Nu, ceva mai realist de atat, doar Impulser. Si prin el, atat de mult pentru mama mea.
