Toata tineretea mea a fost si am fost furtuna. Nu incapeam in reguli, iar cand ascultam o faceam de teama si de ochii lumii, nu din convingere. Mama m-a domolit cat au tinut-o fraiele, draga de ea, dar e greu sa strunesti un cal naravas, sau, mai bine zis, o iepusoara tanara si navalnica precum eram. In prima noapte dupa ce m-am mutat singura m-am imbatat porceste cu unul dintre fostii mei iubiti, fiecare cu sticla lui de gin si-n ziua urmatoare colacul de la buda a fost prietenul meu cel mai apropiat. Am vrut sa simt gustul excesului si l-am probat in toate: am baut mult, am iubit aprig, am mancat hulpav si am muscat viata ca si cand as fi stiut ca urma sa vina si randul ei sa ma muste si nu trebuia sa ies in dezavantaj. Patima cu care traiam a fost drogul meu.
Spun toate astea ca sa intelegeti ca nu ma dau pe dupa deget, recunosc deschis: nu m-am linistit decat dupa ce am dat orbeste cu capul de toate pragurile de sus, apoi, obosita, am sarit parleazul de 35 de ani si un om ireal de bun mi-a alinat macar acele tristeti care se pot aseza in cuvinte si inca vreo doua in plus. Acum imi pun patima numai in randurile scrise si in amintiri, iar viata mi-e mai des echilibru decat furtuna.
Am invatat dupa toate turele alea bezmetice dus-intors catre o cautata fericire si inapoi ca echilibrul nu inseamna linie dreapta fara stirbire, cum as fi crezut eu, ci cautarea ei in permanenta. Sa incerci, chiar daca uneori mai deraiezi putin, sa te straduiesti sa nu cazi adanc si sa nu incerci sa te inalti mai mult decat te tin aripile, pana nu inveti sa zbori.
Unde vreau sa ajung? Vedeti imediat. Aveam nevoie de aceasta introducere lunga ca sa evidentiez faptul, ca, in opinia mea, sa crezi si sa promovezi un stil de viata sanatos nu face exceptie de la ideea de echilibru expusa anterior. De ce avem nevoie de sanatate? Pentru ca de acolo vine starea de bine, atat fizica, cat si sufleteasca. Un stil de viata sanatos nu insemna sa mananci doar ce trebuie, dupa instructiuni stricte, ci sa mananci ceea ce ii trebuie corpului si creierului tau ca sa se simta si sa functioneze ok nu doar acum, ci si peste 10 ani. Daca imi dai un set de reguli batute in cuie si ma obligi sa le respect pas cu pas, asta nu inseamna echilibru. Regulile astea le stiu si eu si nu le-am invatat pentru ca mi-am propus, ci le-am descoperit instinctiv, cercetand ce imi face bine si ce nu. Asa am ajuns sa slabesc 37 de kilograme anul trecut, nu dupa o dieta minune. La modul general, incerc sa le urmez, dar asta nu inseamna ca nu evadez, din cand in cand, in cate o sharoma cu de toate, intr-o bucata de slana cu ceapa sau intr-o farfurie cu cartofi prajiti. Si nu ma simt vinovata pentru asta, dimpotriva. Cred ca un stil de viata sanatos inseamna sa urmezi regulile de care spuneam mai sus, dar fara a te impiedica sa gusti din tot, atata timp cat o faci cu moderatie. Sanatatea inseamna sa nu exagerezi, in nici o directie.
Un exemplu: imi plac produsele Sano Vita. Imi placeau si le consumam dinainte de a decide sa imi asociez numele cu brandul acesta, pentru o proba SuperBlog. Ader cu totul la deviza lor “Alege sa fii sanatos!“, pentru ca da, vorbim de o alegere cand vine vorba de sanatate. Iar daca veti intra pe site si le veti studia oferta, veti vedea ca gasiti acolo optiuni atat pentru mese ca la carte, pe care vi le-ar recomanda orice specialist in domeniul nutritiei (cu cereale integrale, uleiuri presate la rece, seminte, zahar din trestie), cat si pentru mici rasfaturi: bere cu ghimbir, covrigei de rontait in fata televizorului, fructe confiate pentru dorul de dulce. Atata numai ca niciunul din ingrediente nu provine din culturi modificate genetic, aici e diferenta. La ei componentele de baza nu au fost alese cat sa arate bine, ci ca sa iti faca bine.
Sau, daca tot vorbim despre diferente: de cativa nu mai pun vegeta sau cubulete din acelea care se gasesc pe piata (gen Maggie, Knorr) in mancare. Mi se pare ca gustul de legume este creat artificial, iar continutul lor enorm de sare ma dispera. Ei bine, la Sano Vita am gasit alternativa: un plic cu amestec de legume si condimente uscate si mărunțite cu ingrediente complet naturale, precum ceapa, morcov, pastarnac, patrunjel radacina, pătrunjel frunze, rosii, telina. Fără adaos de sare. Fără conservanți. Fără glutamat. Alege sa fii sanatos nu inseamna sa renunti. Ci sa transformi in beneficiul tau.
Am fost si eu (mai) tanara, am avut si eu perioada mea junk-food (si cat am savurat-o!) perioada in care ideea de masa sanatoasa nu insemna decat un principiu gol pentru mine. Cred ca toti trecem prin asta, e ca o etapa necesara. Cu timpul insa, incepi sa inclini catre partea cu alimentatia sanatoasa, pentru ca iti sopteste la ureche corpul tau ca i-ar placea tare mult sa o faci si te-ar sluji mult mai bine daca l-ai asculta si pe el.
Ma intrebau bloggerii inscrisi in SuperBlog apropo de proba pe care o jurizez impreuna cu echipa Sanovita ce au de facut in cazul in care stilul lor de viata nu este chiar unul sanatos. Ce experiente pot povesti? Simplu: pot scrie despre lucrurile pe care isi doresc sa le faca in materie de alimentatie, pe care le vor face intr-o zi, intr-o perioada a vietii mai echilibrata, mai putin stresanta, despre lucrurile pe care le-ar face pentru copiii lor. Nu imi imaginez ca ar vrea sa isi creasca, de exemplu, copiii, altfel decat sanatos.
Am urmarit-o candva, la o emisiune, pe celebra Mihaela Bilic. Femeia nu doar ca stie ce spune, dar are, in modul de a gandi, exact acel echilibru dupa care, mai devreme sau mai tarziu, tanjim cu totii. Ea zicea ceva de genul:
Ne plac cartofii prajiti cu snitel. Un cartof întreg absoarbe uleiurile vegetale si va avea de 4-5 ori mai multe calorii atunci cand devine prajit. Produsul nu e toxic, doza face otrava. Orice lucru in exces sau prea des poate sa aduca probleme.
In concluzie: sa te straduiesti permanent sa mananci numai aia si aia devine obositor. Sa pretinzi ca o faci absolut totdeauna, fara exceptie, e cel putin bizar, te cam ia lumea drept ciudat. Si are dreptate pentru ca, sincer, cred ca e tot o exagerare. Viata sanatoasa adevarata inseamna, din punctul meu de vedere, moderatie. Echilibru si cautarea lui. Restul e cancan.
La mine e simplu: sunt alergica. Si eu am forme usoare si pot manca multe si efectele se vad nu imediat ci in cateva ore (dar si in 24-48 ore), dar am o prietena ce are un cumul de alimente ce poate sa manance (20-30 de alimente primare!! ), un grup din care gusta o data pe luna, si un grup (cel mai mare) ce nici nu il atinge ca face alergii si soc anafilactic (a acumulat peste 10 socuri anafilactice si o moarte clinica). A scris pe net cu id-ul Histamina, si de acolo ne-am imprietenit. Am o alta amica, copilul ei are o forma de alergie atat de virulenta ca la testele de la Viena i-au ramas 16 alimente de consum ( si primul caz tot la Viena a facut testele genetice..).
Fara suparare, dar cand aud replici de genul “sa te staduiesti permanent sa mananci numai aia si aia devine obositor” , tocmai ca eu cunosc cazurile si imi cunosc cazul, mi se pare ca unii cauta scuze, sau se ascund dupa idei negativisme, mi se pare delasare, sau mai rau, o forma de depresie ce anuleaza logica, sau scufunda omul in o auto-degradare, intr-o suferinta lunga si o sinucidere lenta, iar la astea habar nu am ce se poate face, poate un ajutor specializat din exterior, zic? . Astazi exista o gramada de alimente ieftine, sanatoase cu care am construit un meniu echilibrat (legume, fructe, carne, pseudo cereale, ulei de tara dar doar adaugat dupa gatire, mult crud etc) , se poate permite cate o divagare 1-2 ori pe luna (si daca e mai des nu e bai, dar sa nu fie zilnic si obisnuinta), si uite ca de aproape 6 ani niciun medicament pt raceli in familie. E usor? E greu? Nu stiu. Eu am ales, dar cele 2 cazuri de sus nu au de ales. Eu am ales sa ma uit la lucrurile permise si sa fac liste (adica sa pun ratiunea si optimismul inainte) . Am rezerve pe iarna, merg la piata (eu sunt alergica la chimicale, conservanti, aluminiu etc. asa ca tot ce iau de la supermarket implica atentie la citit etichete si asta ma oboseste).
Nu recomand atitudinea de genul celor 2 colegi de birou grasuti : “asta nu, asta nu” pt ca asta tocmai da frustari.
E f. greu sa fim onesti cu noi. Asta o inseamnat sa imi recunoasc greselile (macar o parte), ca sunt imperfecta ( crunt, vin din societatea comunista si post comunista unde imperfectiunea era vazuta ca defectiune !! ), sa imi asum responsabilitatea si mai ales consecintele ( e f. greu ca nu mai pot da vina nici pe mama, nici pe temperament, nici pe partidul comunist care nu o dat indicatiile corecte sa ne rationeze zahar si tv-ul 😀 ) . Si e al naibii de greu de digerat ca viata mea actuala este doar consecinta deciziilor mele actuale,
E…discutia ar fi atat de lunga aici…
La modul general, nu spui rau ce spui, numai ca vorbesti de cazuri izolate. Cate situatii ai intalnit ca prietena ta? Eu ma refeream la alimentatia pe care o alegi, ori nici ea si, in parte, nici tu, nu ai de ales. Alegi alimentatia sanatoasa pentru ca altfel te simti rau imediat dupa sa intr-un interval scurt. E obositor, e greu, de acord, pe o parte. Insa e mai simplu sa te controlezi cand simti efectiv raul asta, e mult mai greu in clipa in care nu il simti pe loc, nici peste un an, nici peste 10 si doar cand sari pragul de, sa spunem, 40-50 de ani, vezi efectele. Si mai e ceva: alimentele cu adevarat sanatoase sunt, in majoritate scumpe spre foarte scumpe. Am o prietena cu un magazin de acest gen si nu mi-as permite sa fac cumparaturile de la ea. Eu cumpar ulei de la hypermarket, fructe din piata, unde majoritatea sunt importate sau fortate sa creasca, pui plini de hormoni tot de la hypermarket. Cartofii nu mai au gustul de altadata si nici consistenta de acum 20 de ani, puii dupa trei zile miros a peste de la chimicalele bagate in ei, rosiile sunt verzi inauntru, fructele de multe ori nu au nici gust nici aroma. Nu aia pe care stiam eu ca ar trebui sa o aiba. Ma refer la cele la pret normal, nu bio, nu aduse de la tara, ca de la tara primesc cate ceva de maxim doua ori pe an si vad diferenta. Am avut un stil de viata cat am putut de santos un an de zile si mi s-a parut chinuitor. M-am invatat cu el, dar tot chinuitor este sa te gandesti ori de cate ori bagi ceva in gura.
Eu cred ca stilul de viata sanatos, atunci cand poti alege, este sa alegi sa fii moderat. Nu sa te feresti de o mie de lucruri mereu. Asta incercam de fapt sa spun.
din pacate ultimii 10 ani m-au adus alaturi de alergici. Sunt in grup cu mii de persoane! Statisticile medicale arata 20% din persoanele de pe glob sunt alergice, doar o parte asa critic ca prietena mea…
Eu ma simt rau dupa cateva ore, nu imediat. Altii in cateva minute. Altii nu au simptome vizibile decat dupa greseli repetate.
Despre alimente, eu am inceput sa cresc singura si cumpar de la tarani. Ajungem rar dar gasesc multe, cele de sezon sunt minunate. Nu am de ales… asa ca mananc rosii ca alta data: 4-5 sapt. pe an.
Apropo de cultivat esti un adevarat model. Am vazut articolele de pe blogul tau si te admir teribil. Sincer, nici nu stiam a e atat de mare numarul de alergici. Doamne, unde se indreapta lumea asta? Sunt sigura ca in copilaria noastra lucrurile nu stateau la fel….
da, la tara procentul e mai mic. Si se moare.
Sunt membru in cateva grupuri de astmatici, forumuri (uk, australia etc) si rand pe rand persoane de la care am aflat experiente si intamplari dispar. Dispar pentru intodeauna: “ambulanta a ajuns prea tarziu” este expresia ce o vad iar si iar.
Am dat delete account din oboseala, din fuga. Am dat foc la sat si otravit fantanile si fugit. Desi de acolo am invatat multe lucruri de respectat si am invatat si copiat.
E obositor sa analizam sub lupa si sa decidem. Asa ca intr-un fel inteleg pe toti care se plang ca nu reusesc sa aleaga mereu ce e sanatos pt corpul propriu, mai ales dupa atatea generatii in Ro unde ni s-a decis si numarul de calorii, si calitate, si dormitul la temperatura joasa, si mersul pe jos si viata fara antiperspirante etc. Sa iti dai seama ce obositor e, am zile cand nu am luat pachet, ma duc la supermarket sa iau ceva de mancare, si aleg sa mananc nimic pt ca nu stiu sa aleg.
Sa o vezi pe amica mea ce deja a a avut peste 10 socuri anafilactice si o coma. A scazut la 43 de kg. Incerc sa ajung in Bucuresti si sa o vad si sa ii multumesc – cat mai am cui.
scuze, m-ai nimerit depresiva, a mai plecat cineva dintre noi. Si chiar avea grija de el. Desi nu il stiam, ma doare sufletul ca ii stiam suferinta, facea TOT POSIBILUL sa ii fie mai bine, dar madama cu coasa e groaznica. Vai de cei dragi si apropiati lui…
Nu trebuie sa iti ceri scuze, stai linistita, tocmai am iesit si eu dintr-o perioada tare proasta, imi pare rau numai de inima ta indurerata.
azi sunt mai bine 🙂 si cu chef de vorba. Sa explic normalitatea mea: alergiile ma limiteaza alimentar. Dar mai am o problema: respiratia. Datorita astmului am capacitatea pulmonara la 57-62% ( 62% in perioade de exercitii, la raceala scad la 50%). Ce inseamna asta? ca eu nu pot face miscare ca oricine, mi se taie suflul. Ca fumatoare si probleme cu greutatea ai simtit-o si tu: eu sunt asa mereu. De aceea si te-am citit si comentat, ca si eu am impresia ca duc un bolovan pe piept. Exercitiile ma ajuta sa imi maresc amplitudinea plamanilor dar nu fac minuni. Orice kg in plus mi-ar ingreuna respiratia – ca e o povara. Orice kg in plus imi reduce entuziasmul si puterea de miscare. Practic daca nu am grija de mine si iau cateva kg intru intr-o bucla pe care o stii.
Mai adaug ca tratamentul romanesc de alergii si astm cuprinde cortizoni (seretide e comisionat la nivelul doctorilor). Care sunt efectele secundare ale cortizonului? Toata lumea le vede: luat in greutate. Adica ajung iar in bucla pe care o stii.
8-10% sunt cu astm. Am gasit acum cateva zile ca alergologii estimeaza ca a crescut procentul de alergici, la 30% , si asta pt ca de curand inca un copilas in familie i s-a declansat.
Din pacate NICIUN medic din romania nu mi-a spus si nu mi-a scris de importanta exercitiilor, miscarii in situatia asta. Am gasit dintr-o prostie (la un gaudeamus) o carte cu 5 lei pe tema asta, si astazi sunt mult mai bine, in pofida celor spuse de pneumolog si fara cortizoniii dati de ea pe tot restul vietii.
Si se pare ca miscarea poate imbunatatii (nu trata) si ameliora si lasa corpul sa se vindece singur ce multe probleme. Uite ca nu am racit de 6 ani (aici nu stiu daca doar miscarea e, dar si mancarea, atmosfera in casa etc. ). Daca eu am reusit, atunci si altii pot macar incerca. E usor? e greu? nu stiu. Dar se poate, am cunoscut familie de americani ce spuneau ca nu au intrat la farmacie de nu mai stiu ei cand, peste 10 ani (emoticon cu mine verde de invidie) – am invatat multe de la ei.
Drăguță mea, frumos articol si mi-a amintit de perioada in care spuneai ca esti exaltată. Sau o furtuna, cum ai zis acuma. Si nu stiu ce mai vroiam sa mai scriu, dar m-am impresionat tare de comentarii si transmit si eu admiratia catre o femeie. Fata asta este un exemplu si o enciclopedie. Stiam de alergie, dar nu ca este atat de serioasa. Îmi pare rau, dar tu esti asa un om cu totul remarcabil si le tii sub control. Dar si Dana zice bine pentru ca majoritatea oamenilor nu sunt atat de responsabili si de seriosi ca sa se gandeasca mereu la ce este sanatos, corect si bun pentru ei pe termen lung.Histamina este cea cu meniul acela celebru? Hai ca va zapacesc, vorbesc cu doua fete dragi intr -un singur comentariu, sper sa se mai înțeleagă ceva.
Miha, ma uimesti. Adica tu iti amintesti, dupa atata timp, articolul asta: De felul meu sunt o exaltata??? Esti foarte tare!
Ai mare dreptate, este un om extraordinar si mereu ai ceva de invatat de la ea. Cat despre mine, ce sa zic? Am savurat periaoda se “furtuna”, imi statea bine, pana cand furtuna a devenit jumatate isterie..:) Si apoi sotul meu m-a schimbat: m-a echilibrat, mi-a dat incredea pe care o pierdusem si m-a reinvatat sa vad lucrurile bune din viata. Am invatat alaturi de ele ca nu tot timpul trebuie sa lupti cu dintii inclestati.
Te pup, fata mea draga si buna!
De cand ma stiu nu am fost o adepta a exagerarilor si, desi am incercat sa am un stil de viata cat mai sanatos, am stiut cand sa trisez (uneori mai des, alteori mai rar) astfel incat sa nu ajung la frustrari.