Torturi si tortúri

Ramona este colega mea de fix un an si mi-e tare draga. La modul general vorbind, pentru ca sunt clipe in care imi cam vine sa o bat. Dar asta nu e vina ei, de fapt, nu in totalitate cel putin. Stati sa vedeti.

Ramona are un mod bland de a fi, o generozitate de om trecut prin multe, este genul acela de persoana care nu judeca pe altii, ii ia asa cum sunt, pentru ca stie cum e sa fii judecat fara drept. Are doua pasiuni pe care le cultiva: copiii si torturile. Amandoua materializarile acestei pasiuni sunt delicioase, dar ghiciti ce? Numai una ameninta sa imi strice dieta si aici intervine partea cu imi vine sa o bat. M-am mai plans eu pe blog pe undeva ca ii place sa ne faca torturi special pentru cei de la job si sa le aduca spre desfatarea celorlalti si chinul meu, dar credeti ca am rezolvat ceva in afara de faptul ca m-am descarcat?

Acum, mai nou, a rafinat tortura parca special pentru mine: prepara si la cerere pentru colegii care doresc sa isi sarbatoreasca aniversarea, deci sa lucrez in biroul ala in care se vorbeste numai de mancare devine o adevarata provocare de vointa.  Credeti-ma, e o adevarata fericire cand la job incepe discutia despre sex sau copii, as plati, efectiv pe cineva care sa le dea macar cate un subiect de dezbatut pe zi colegilor mei, in asa fel incat sa le abata atentia de la preparatele culinare. Pentru ca eu sunt, cum bine stiti, la dieta.

Totusi, pentru a ma pune bine cu dusmanul, trebuie sa il mituiesc. Mita e reprezentata de videoclipul de mai jos, care mie mi-a placut la nebunie. Scopul este sa o conving pe priceputa mea colega cofetareasa ca urmatorul tort cu care ii va bucura pe mancaii cu care imi impart spatiul de lucru 8 ore pe zi sa il programeze cu exactitate in saptamana in care am concediu, stie ea care este, ca a fost desemnata inlocuitorul meu.