Sa urmezi o dieta de slabire este un exercitiu de vointa. Vorbim de vointa de a-ti refuza lucruri care te fac fericit pe loc (o inghetata, o portie de cartofi prajiti), in favoarea unei multumiri potentiale (aceea de a ajuge la silueta zvelta dorita) care va aparea la un moment dat, mai degraba mai tarziu decat mai devreme.
Oricat de putin restrictiva ar fi o dieta, ea nu iti da posibilitatea de a savura (decat poate in cantitati infime) o gramada mare-mare din lucrurile care iti plac. Pentru ca, nu-i asa, tot ce e bun în lumea asta e imoral, ilegal sau îngraşă. Stia Murphy ce stia.
Interesant este ca, in ceea ce priveste partile cu imoralul sau ilegalul, ne descoperim mai multe retineri in a le forta, in schimb, revarsam toata frustrarea in partea cu “ingrasa”, aia e tentatia in care cadem si recadem. Oare alegerea este corecta?
Uite urmatoarea supozitie: un individ insurat are o amanta frumoasa. De o gramada de ori amanta este cu x ani mai tanara si cu y kg mai slaba decat nevasta. Cum se mentine fatuca frumoasa, ma intreb eu? Pai se abtine de la ce ingrasa, dar nu isi refuza o portie de imoral. Simplu, nu?
Ma rog, poate sa para o prostie ce spun acum, dar inainte de a fi implicata intr-o relatie serioasa si un partener de viata sa imi manace sufletul in mod legal si temeinic, inainte sa imi revars toate umilintele si tristetile in portii halucinante de shaorma sarata de lacrimi, inainte de toate astea, adrenalina pe care o simteam in fluturelile mele imorale imi taia foamea pur si simplu. Pentru ca daca unul nu corespundea, treceam la urmatorul, ca nu ma prinsesem de nimic cu nimic, nu-mi luasem nici inaintea lui Dzeu, nici inaintea sufletului meu nici un angajament.
Asa incat…cred ca vreau sa redevin amanta.
