Stiri de ultima ora de pe frontul de sud, nord, est si vest. Bune din orice directie le-ai lua.
De azi dimineata sunt mandra posesoare a unei carti de identitate nou noute. De cand am implinit 14 ani si mi-am facut-o intaiasi data pentru prima oara ( CI, ce credeti?) n-am fost mai fericita.
Maica-mea observa fenomenul zambetului XXL de pe fata mea cu un ton cam nu stiu cum:
– Tot asa de tare te-ai bucurat si cand te-ai casatorit si ti le-ai schimbat (n.a.: numele si buletinul)
Refuz sa ma adancesc in analiza ei psiho-materna pentru ca are dreptate si eu am recunoscut asta cam de cateva zeci de ori, in modalitati din cele mai diverse, asa ca o recunoastre in plus ar fi devenit…redundanta.
– Pai si ce, mai mama, cum sa nu sar in sus daca viata imi ofera bucurii dupa bucurii? ii spun razand.
Si rad la ea cu toti dintii si dupa ce inchid gura continuu sa rad in mine, pentru ca, pe bune acum, divortul asta e una din victoriile mele asupra mea inainte de toate, nu asupra rasposatului, (aiba-l Uciga-l Toaca in cazanul lui caldut pe veci!), ca ma doare fix in paispe’ pentru desfacerea casatoriei iesita din vina lui. Judecatoarea a pus si ea acolo, ca sa-si motiveze decizia, o gramada de chestii pe care eu nu le-am spus never ever nici in instanta, nici in afara ei, nici in gand, dar m-am gandit ca, wtf?, tot ce a bagat ea din burta se compenseaza cu toate lucrurile pe care NU le-am spus in sala de judecata, o data pe motiv de mama personala acolo, adusa ca martor si in al doilea rand ca nu mi-ar fi folosit la nimic dezgropatul de materie fecala cenusie in fata lumii.
Asa ca, dati-mi voie sa ma prezint, Dana Lalici, alias Laliciul Licuriciul, cum ma alinta niste pisici si niste carlionti roscalii. Ocazie solemna de care profit pentru a declara aici, public, in fata miilor si miilor mei de cititori (bullshit) ca ala de ma vrea, sa faca bine sa ma ia cu nume cu tot, ca eu nu-mi mai schimb actele inca o data nici daca ma cere sultanul din Brunei.
