Stiri de ultima ora de pe frontul de sud, nord, est si vest. Bune din orice directie le-ai lua.

De azi dimineata sunt mandra posesoare a unei carti de identitate nou noute. De cand am implinit 14 ani si mi-am facut-o intaiasi data pentru prima oara ( CI, ce credeti?) n-am fost mai fericita.
nume-schimbat

Maica-mea observa fenomenul zambetului XXL de pe fata mea cu un ton cam nu stiu cum:

– Tot asa de tare te-ai bucurat si cand te-ai casatorit si ti le-ai schimbat (n.a.: numele si buletinul)

Refuz sa ma adancesc in analiza ei psiho-materna pentru ca are dreptate si eu am recunoscut asta cam de cateva zeci de ori, in modalitati din cele mai diverse, asa ca o recunoastre in plus  ar fi devenit…redundanta.

– Pai si ce, mai mama, cum sa nu sar in sus daca viata imi ofera bucurii dupa bucurii? ii spun razand.

Si rad la ea cu toti dintii si dupa ce inchid gura continuu sa rad in mine, pentru ca, pe bune acum, divortul asta e una din victoriile mele asupra mea inainte de toate, nu asupra rasposatului, (aiba-l Uciga-l Toaca in cazanul lui caldut pe veci!), ca ma doare fix in paispe’ pentru desfacerea casatoriei iesita din vina lui. Judecatoarea a pus si ea acolo, ca sa-si motiveze decizia, o gramada de chestii pe care eu nu le-am spus never ever nici in instanta, nici in afara ei, nici in gand, dar m-am gandit ca, wtf?, tot ce a bagat ea din burta se compenseaza cu toate lucrurile pe care NU le-am spus in sala de judecata, o data pe motiv de mama personala acolo, adusa ca martor si in al doilea rand ca nu mi-ar fi folosit la nimic dezgropatul de materie fecala cenusie in fata lumii.
Asa ca, dati-mi voie sa ma prezint, Dana Lalici, alias Laliciul Licuriciul, cum ma alinta niste pisici si niste carlionti roscalii. Ocazie solemna de care profit pentru a declara aici, public, in fata miilor si miilor mei de cititori (bullshit) ca ala de ma vrea, sa faca bine sa ma ia cu nume cu tot, ca eu nu-mi mai schimb actele inca o data nici daca ma cere sultanul din Brunei.

32 COMENTARII

  1. Danaaaaaa… M-ai făcut să râd cu lacrimi. La cât de necăjită sunt e o mare performanță!
    Te-ai hătărât să ții cu dinții de Lalici? Bine faci! Nici măcar sultanul din Brunei nu are un nume cu așa rezonanță în sufletul meu. 🙂

  2. Da, da, da, cunosc momentul asta! Ce ma mai bucuram si ce-l mai intorceam pe toate partile, il bagam in portofel si peste 10 minute iar il scoteam sa ma mai uit putin la el si la numele meu. Al meu!
    Si culmea, desi toata lumea se vaita ca iese rau in pozele de buletin, eu am iesit magnifica, rapitor de frumoasa si cu un zambet larg pe fata 🙂
    No, sa fie intr-un ceas bun, fata draga!

  3. Bravo! Felicitari pentru ca ti-ai primit inapoi ceva ce iti fusese luat. Subscriu si eu. Nici mie nu-mi mai trebuie numele altcuiva, never ever. Imi place al meu si ma reprezinta. In plus, e mostenire de familie.

    • Gabriela, nu imi fusese luat il dadusem eu de bunavoie, asta e culmea!!! 🙂 Ah, stiu ce vrei sa spui cu mostenirea de familie!!!

  4. laliciu licuriciu râde?
    da, da… să fie de bine! și să uzi bolentinu și pe bloagă, nu mere altcumva! 😛
    adevărul este că ți se potrivește teribil numele acesta!

  5. Deci alta CI, alta distractie. Mno, daca tot te-ai dat in vileag si pe blogosfera si mai si zici ca ti-a picat bine schimbarea asta de identitate nu-mi ramane decat sa intind mainile, sa-mi pocnesc vartos dejtele si si sa iti scriu fetiscano, domnisoara, bine ai revenit printre cei cu eu-l ariginal si originar.

    Si lasa-l pe Uciga-l Toaca, nu continua sa te irosesti cu miresme din trecut, savureaza prezentul, priveste cu incredere viitorul si da-i cu bila pana pocneste, ca de schimbat numele nu-l mai schimbi, am inteles. Sa ne mai zarim cu bine. 🙂

    • Bine te-am gasit, Traian! Sa stii ca parte cu fetiscana a sunat pentru urechile mele apropa miraculos!! Or fi urechile de vina? 🙂

      Sfatul tau de de urmat, asa ca…hai sa vedem ce putem face. Bun venit pe blogul meu.

  6. E prima oară când las un semn. Ştii că am mai venit la tine incognito, nu? Şi nu ştiu cum fac, dar nimeresc într-o discuţie importantă pentru mine. Mai ieri nu îmi aminteam de primul sărut, azi nu îmi amintesc de mine cea de la 14 ani. Oare ce poză am avut? Una cu părul scurt de băieţoi sigur, brrr. Cât de schimbatul numelui am o poveste delicioasă: soţul meu, găsindu-mă în plină maturitate, că de mai întârzia niţel, mă găsea direct la pensie, n-a venit cu mâna goală în relaţie. A venit cu dovezi dintr-o căsătorie abia încheiată, care dovadă a ţinut morţiş sa-şi păstreze numele. Eu nu, şi nu ! Că doar Tăriceanu are 4 foste neveste cu acelaşi nume. Eu îmi păstrez numele. Două doamne Tîrnoveanu, fără mama soacră la numărat, sunt prea mult. Al meu s-a gândit, ce s-a gândit şi a declarat inocent: " atunci nu vrei să te cheme doamna Mihai, că facem noi cumva?". Sunt Tîrnoveanu acum. De 7 ani. Şi nu regret deloc. Dar am totuşi o supărare: puteam să-mi păstrez şi numele de fată. Pentru că în sufletul meu…asta simt. Iartă-mă, m-am lungit…dar tare mi-a plăcut ce am găsit aici. Şi fă…ce-ţi spune inima! Totdeauna!

    • De fapt, Adriana, adevarul e un pic mai lung si ma lungesc si eu sa ti-l spun, pentru ca mi-a placut povestea ta mult de tot si am o slabiciunile pentru iubirile mai tarzii, atunci cand nu mai credeai.
      Divortul meu a tinut in total 1 ani si doua luni, timp in care cel pe care il numesc "aproape viitorul meu sot" mi-a fost alaturi cu un suflet atat de mare de ma mir si acum ca incape intr-un corp omenesc si in memoria tatii care a plecat de langa mine de mai putin de un an am hotarat impreuna ca la casatoria ce va urma curand sa purtam amandoi numele meu si sa il ducem mai departe. Poate de aceea si ma simt atat de fericita ca l-am reluat, pentru ca stiu ca de sus cineva rade cu drag uitandu-se catre pamant.

      Ps Mie Tarnoveanu imi place cum suna si la cum imi pari tu mie de hotarata…inclin sa cred ca merita omul onoarea ! 🙂

    • Nu mă pot abţine. Revin. Aşa hotărâtă cum crezi tu că sunt. Vezi tu, Dana( am o slăbiciune pentru numele ăsta, (dar asta e altă poveste), unele lucruri se leagă între oameni. Noi suntem două surori. Amândouă ne-am căsătorit târziu. Culmea! În acelaşi an! Şi pentru că superstiţiile trebuiesc înfruntate, spun atât: bine am făcut! 2006 a fost anul fericit, iar în 2007 a murit tata. A murit împăcat. Iar cumnatul meu i-a luat numele tatălui meu. Aşa că tot respectul pentru voi, pentru bărbatul de lângă tine. Şi încă ceva: 9 luni am aşteptat să se limpezească apele în divorţul soţului meu. Greu, uşor-a trecut! Să fiţi fericiţi! Şi un gând bun către îngerii noştri păzitori!

    • Nu te bagi INTRE noi, esti cu noi aproape, om drag. Aha…inseamna ca tie daa nu iti place o poza dintr-un act, faci ce faci si in ceva timp il pierzi si gata, nu?

    • Nu ma pot abtine sa nu ma bag intre voi, chiar daca nu am mare lucru de spus… E asa bine sa stai la caldura inconjurat de prieteni, sa le aculti povestile…
      Imi amintesc de poza din primul meu buletin… puteai jura ca sunt baiat, atat aveam parul de scurt… Spre norocul meu, l-am pierdut cand avem vreo 18 ani, asa ca urmatoarea poza a fost poate cea mai furmoasa din viata mea… :))))

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here