Mititei si multinationale

Scrisoare deschisa catre Resurse Umane sau oricare alt departament caruia (nu) ii pasa

 

Buna ziua Stimate Doamne,

Ca simplu angajat al multinationalei comune ( n fel de job adica) , as dori sa va supun atentiei urmatoarele: astazi 01.02.2007, in jurul orei 14.00 m-am deplasat la etajul 1 al cladirii, in incinta restaurantului, cantinei, bufetului, sau ce-o fi, gestionat de eurest; scopul meu era, probabil evident, sa infulec un dejun, nu pantagruelic, dar macar indestulator, la un pret rezonabil.Studiasem constiincios oferta eurest, ce continea ciorba, supa, mititei, ciulama, etc.

Ajungand in fata bancului de lucru al celor ce serveau, am constatat ca nu prea mai era nimic de mancare din cele mentionate mai sus, mititeii find singurii ramasi la datorie. OK, oricum nu vroiam decat ciorba si 4-5 mititei. Stupoarea mea a intervenit in momentul in care am constatat ca miti teii erau de fapt mini tei, sau micro tei, sau nano tei, sau pico, sau orice alta subdiviziune atomica doriti, dar numa’ miti nu erau; mai explicit, degetul meu mare (respectiv policele, nu halucele), era chiar mare pe langa cele mai multe exemplare de mititei aflate in tava; acum, considerand ca – desi am 1.92 m – sunt om si nu gorila, policele din dotare nu depaseste 60 mm (adica 6 cm), mi-am infranat tentatia de a cumpara 10-12 bucatele mititele de mititei (la 1,4 RON bucata si cam arsi, de altfel) si mi-am indreptat atentie spre o tava in care se aflau, conform spuselor celor ce serveau, carnati. De care carnati, nu stiu si nici nu conteaza. Am cumparat o portie de carnati (adica 2 buc), fara garnitura, ca nu mai era ( desi de foame as fi mancat si o garnitura de tren, sau macar una de chiulasa) ci doar cu multa paine (deh, eram “usor” infometat). (ca o paranteza, recunosc ca tot la mititei ma gandeam : oare cum de sunt atat de mici???; or fi produse de tranzitie?, cum Dumnezeu “COCOSATU” nu da faliment? acolo un mititel e 1,8 RON da’ e de 2 ori mai mare decat astia???

mititei-pe-gratar

Am platit cumintel (era sa uit, am luat si o salata, buna la gust, recunosc), si m-am dus la o masa, sa ma indestulez cu bunatatile pe care le achizitionasem pentru consum. Musc cu pofta dintr-un carnat si – din nou stupoare!! Avea un deosebit gust de cremwurst! Prajit, dar totusi cremwurst! Am zis ca am gresit, poate simturile mele au luat-o razna si drept urmare, am mai luat o inghititura: nu, nu ma inselam, mancam cremwurst…

In concluzie, de foame, am mancat o portie de cremwursti (la pret de carnati) cu o salata de rosii, varza, branza etc. Am urcat in birou, cu o vadita insatisfactie intiparita pe mutra. Dupa cremwursti cu salata de rosii, numai incantat nu ma simteam…

Dilema mea este urmatoarea: avand in vedere ca eurest este singura oferta din interiorul sediului de campanie companie, de acum inainte pentru masa de pranz sa ma duc sa caut un local in imprejurimi, sau sa aleg aceeasi carciuma scumpa, cu pretentii de cantina, de la etajul 1?  Dumneavoastra ce ma sfatuiti?

Cu stima,

al dumneavoastra coleg,

G.

Pentru aceasta postare (care nu imi apartine, oricat mi-as dori) ii multumesc unui coleg, pe numele sau de scena Tantalaul73, a carui hotarare de a scrie asemenea distractii numai pe mail o consider o mare pierdere pentru cel putin o bucata de blogosfera. Ca sa mai micsorez din deficit, ca mi-s fata econoama, am hotarat sa il aduc aici. Sper ca a fost si pentru voi la fel de placut cum a fost pentru mine (sa il citesc 🙂 ).

32 COMENTARII

  1. Foarte amuzant textul. Ai fost inspirată că l-ai adus pe blogul tău. Să înţeleg că în multinaţionale se mănâncă la fel ca la taraba din cartier?

    Frumoasă noua rochie a blogului tău, iar mesajul bentiţei (Pentru femeile care au curajul sa se reinventeze) de la pălărie e de nota 20!!!

    • Planbetele se aliniaza, el m-a citit, mi-a zis cateva de m-am umflat ca un cozonac de mandrie, eu stiam ce scrie si l-am invitat. Am fost norocoasa ca mi-a venit ideea, tipul e brici.

      Ah, multumesc de aprecire, Adrian, am muncit jumatate de noapte si cuvintele tale sunt ca o cana de cafea proaspata, aburinda!!!

  2. Eu te invit la mine in oras de festivalul berii, al orasului,al primarului si ale cui naiba or mai fi celelalte, generic spus la niste balciuri, pe parcursul carora vei avea ocazia sa mananci niste mici mari cat casa neamului, la pret de 3 lei. Si nu glumesc, sunt imensi si uneori si buni, iar dei vei uda cu o bere rece la pahar de plastic, iti promit ca mananci 20 si apoi dai din picioare ca mai vrei.

    Cat despre mititeii aia de la etajul 1 iti spun sa mai stai deoparte o vreme, poate cresc mai maricei. Sau poti sa le dai doi lei si sa le propui sa-i scape printre degete mai mari. O fi tranzitie, dar nici chiar asa, nu?

    • A, la festivale si la noi e altfel…Frumoasa invitatie, Multumesc Uries! Si am eu mai multe de multumit, dar vin maine la cafea pe la tine, sa ti le spun direct!

    • Sau macar mi-ar fi musafir mai des…dar momentan nu am decat 2 povesti de-ale lui…una publicata si una in draft.

  3. Imi plac mult schimbarile pe care le vad pe aici!
    Tantalaul 73 sa faca bine sa isi deschida blog, ca ar avea succes! Mi-a placut felul in care face haz de necaz.
    Eu mananc rar mititei, insa atunci cand dau banii pe ei, trebuie sa fie de nota 10 atat la aspect, cat si la gust… :))))

  4. Hai că mi-ai înseninat noaptea! :)) De asta vin eu pe la tine, de asta mă duc pe la Adelina, să-mi iau porţia de haha (nu numai!). Când citii eu colea că "desi am 1.92 m – sunt om si nu gorila", gândeşti ce-am gândit, Înăltimea Ta? 🙂
    Ehe! Ai reinventat niţeluş blogul, cu olecuţă de roşu aprins. E bine, bine, e foarte bine! Se asortează atât de fain cu unghiile mele … 🙂

    • Ah, ce-mi mai plac unghiile rosii…
      Mi-e drag ca te-am amuzat, drag de tot…marturisesc insa ca nu ghicesc foarte exact taina cu inaltimea…decat numai daca nu cumva respirati amandoi aer pe la nivelul inalt…eu n-am de unde sti, ca desi-s rotunda, 1 si ceva si pe lung si pe lat, nu sunt minge…:)

  5. Adevărat grăiește Traian! Doi mici din ăia despree care zice el sunt pentru mine prea mult. Indiferent cât de flămândă aș fi. Am mâncat însă acum o lună 4 pe Valea Oltului (2,5 lei bucata) și doar mi-am amețit foamea. 🙂
    Tantalaul73, să ne spui adresa blogului tău când va fi să fie. Da? 🙂

  6. Eu nu inteleg pretentiile astea "capitaliste'! Daca le zice mititei nu-i clar ca sunt microscopici? hai sa-i botezam 'maricei' si sa vedem ce ni se ofera.
    Pot sa mananc si eu la cantina voastra, ca vad ca e benefic pentru silueta?:))
    Sa-i recomanzi domnului Tantalu sa scrie dar sa-si gaseasca si coechipier, pe Gogoman!:)

    • Adelina, tocmai am spus mai sus ca Tantalau 73 e replica ta la masculin. Fireste, mai tre sa creasca un pic, ca nu se face zama de cuvinte asa, peste noapte…dar…este ca e tare?? Mai am una in draft!

  7. Aplauze pentru amândoi. Am râs cu lacrimi. Mi-aţi adus aminte cum la o cârciumă la şosea, noaptea, când rar găseai ceva de mâncare, am luat cârnaţi care se serveau la ….pereche. Nu ştiam dacă să-i mănânc sau să-i număr. Apropo, am remarcat şi eu bentiţa ta! Frumos…tare! Felicitări!

    • Al treilea om care-mi spune de bentita. Ura!! Ma simt o fetita cocheta si mi-a inflorit ditamai zambetul pe mutra!! Multumesc!!!

    • Observ că sunt pe drumurile tale de suflet. Fă o schimbare de dragul meu. Am greşit când mi-am făcut blogul, nu mai revin acum, dar mai toată lumea mă ştie DOAR de Adriana Tîrnoveanu. Te rooooog, pot fi şi la tine Adriana Tîrnoveanu? Scap eu cumva de dama de caro…cum mă ajută cineva să nu îmi pierd accesările la poveşti. Mulţam!

    • Adriana, baiatul meu spunea ca numele blogului poate fi schimbat. Cand mi-am facut ultimul blog, habar nu aveam ce nume sa ii dau; am ales doaronline, desi nu eram convinsa ca asta vreau. M-am bazat pe spusele lui Ionut, ca pot schimba oricand daca imi doresc. 😉

    • Numele la blog poate fi schimbat fără probleme. Problemele apar când îi schimbi adresa, în sensul că noul URL va fi cu Page Rank 0 și vei pierde toate linkurile existente spre vechea adresă. Acum depinde, în unele cazuri ele pot fi redirectate.

  8. Cred ca sunt cam adormita si intr-o dispozitie mult prea serioasa 😉 N-am reusit sa ma amuz prea mult… Poate si pentru ca mititei din astia, cat varful degetului, am tot vazut si eu peste tot. De-aia prefer sa iau carne de mici, sa ii fac acasa.

    • Elly, la cat de subtirica esti tu, micii astia cat varful degetului cred ca ti se potrivesc…Noi vorbim aici de un barbat cat bradul, cu pofta de mancare pe masura! 🙂

  9. Dragi cititori ai Danei,
    Va multumesc pentru aprecieri si pentru incurajari.
    Totusi, ideea de a-mi face blog este un pic prea mult pentru mine…in momentul in care l-as inaugura mi-as asuma si o responsabilitate cam mare pentru propria-mi persoana. De ce ? pt ca ar trebui sa ma si ocup de el si eventual sa scriu mai des. Tinand cont ca-s oarecum ocupat si nici nu-s f’un geniu caruia sa-i iasa cuvintele din poignet ( decat daca-s foarte-foarte nervos sau foarte-foarte fericit – deci rar), decat sa fac ceva la 50%, mai bine nu-l fac deloc. Sau aproape deloc pt ca promit ca daca voi mai avea ceva de povestit o voi ruga pe Dana sa ma ajute.

    In plus, Dana scrie..eu doar zgarii foaia…

    Multumesc inca o data si s-auzim de bine

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here