Succesiune la notariat si actul de acceptare a mostenirii

Asa cum stiti nu am avut parte de divort la notar si dupa cum se prevad lucrurile n-o sa am parte nici de succesiune la notar, tot la tribunal cred ca ma opresc. Nu ca as vrea eu, am o problema cu ursitoarele mele, care au zis din varf de bagheta ca nu imi e dat sa obtin nimi cu in viata cu usurinta si din prima. Bietele bunuri pamantesti a lui tata (subtiri, nu va imaginati averile lui Cressus) fac acum obiectul batailor mele de cap, ca prea ma umplusem de fericire cu statutul meu de proaspat divortata si alinturi de Lalici Licurici.
Pentru ca mai e un pic si se incheie anul de cand tatal meu ne priveste, pe mine si pe cea de-a doua lui sotie, de sus, dat fiind ca am un sentiment (motivat) ca urmeaza scandal mare in privinta dezbaterii succesiunii de pe urma lui,  am hotarat sa imi apar drepturile. Asa incat am hotarat sa ma duc la notar pentru a da o declaratie de acceptare a mostenirii, ca sa fiu protejata de lege in cazul in care cineva (pe care il cunosc eu bine) intentioneaza sa ma ajute sa decad din drepturile mele de fiica mostenitoare a unei cepe degerate.
Nu despre mostenirea mea vreau sa va povestesc aici, cel putin nu acum, cand nu vad de ce ar interesa pe cineva, ci despre experientele mele minunate legate de asta. Momentan este debutul.
Succesiunea se poate deschide oricand, nu exista o data limita, dar pentru cazul in care intre succesori lucrurile nu stau roz, am fost sfatuita de un avocat sa ma duc, in termen de un an de la deces, sa dau declaratia de care va vorbeam, de acceptare a succesiunii. Declaratie care se da la notar. Notarul cere certificatul de deces, care se ia de la Primarie. Primaria cere buletinul si certificatul de nastere si de casatorie, daca a avut loc o schimbare de nume. care certificat de casatorie nu il aveam, ca eram in divort pana de curand, iar numele meu era, dupa cum stiti, altul decat al tatii..
Asa ca ieri am dat telefon la primarie, am aflat ce si cum si azi, mandra posesoare de zi de concediu, am plecat la drum. Pe aceasta cale as vrea sa declar in fata tuturor ca primarul meu de sector 4 Bucuresti, Cristian Popescu, zis Piedone, pe numele lui de scena,  isi merita votul pe care i l-am oferit de doua ori la rand pana acum. Am sa il votez pana moare (el sau eu). In loc de birocratia care era pe vremuri, de ceva timp la primaria pe care o gestioneza gasesti numai doamne amabile, eficienta, politete. Aproape ca si cum nu ai fi in Romania. Si pot face comparatie, pentru ca atunci cand a trebuit sa imi scot un nou certificat de nastere am avut de-a face cu primaria unui alt sector, unde plimbatul oamenilor pe drumuri a ramas sportul preferat. Am intrat si pe site-ul primariei si le-am multumit ( nu o data, ci la fiecare interactiune). Stiu, e o tampenie sa multumesti ca esti tratat asa cum e normal sa fii, dar cand faci diferenta, simti nevoia sa oferi celor care ti-au oferit la randul lor, macar niste vorbe calde.
mostenire
Cu certificatul de deces in dinti m-am dus la un notariat. Aici, iar paranteza si poveste.
Ma dusesem initial, cu cateva zile in urma, sa ma interesez de aspectul asta la un notariat de vizavi de casa, unde am fost tratata de un nene (care nu cred ca era mai mult decat un secretar, dar pana la Dzeu te mananca sfintii) cu o superioritate care mi-a adus lacrimi de umilinta in ochi. Macar daca aveam puterea sa ma enervez, dar nu o mai am, sunt sensibilizata si isterizata puternic dupa toate povestile de groaza din viata mea din ultimii doi ani si o recunosc cinstit. M-a intrebat printre altele Da’ pana acum ce-ati pazit de nu ati dat-o? ( n.a. declaratia de acceptare a succesiunii), chiar asa, textual: ce am pazit, ca si cum eu eram copilul de 10 ani care nu isi facuse tema la scoala si el proful care are intotdeauna dreptate
Am iesit de acolo cu un sentiment lejer de infractoare prinsa asupra faptului. Si am cautat pe internet un notariat. Glorios gand. Glorioasa inventia internetul. Am gasit un notariat la doua statii de centrul orasului, accesibil ca zona, ca mijloace de transport si ca preturi. Uite, ii dau numele ca sa ii fac reclama la eventualii bucuresteni interesati, e vorba de Notariat Tineretului (Tineretului se cheama zona, de acolo numele lor) si da, m-au platit pentru asta. Nu cum va ganditi voi, nu nu nu nu. Asta nu e un advertorial. M-au platit cu amabilitate, cu lipsa timpului de asteptare, cu costuri mici, cu informatii detaliate pe care le-am gasit si pe site si mi s-au oferit si fata in fata, cu un mod de a-si trata clientul cum nu mai speram, dupa experienta de care va povesteam mai sus. Cu profesionalism, fir’ar sa fie, ca stiu si eu ce inseamna aia si am tinut niste sute de ore de curs de Primire a clientilor acum cativa ani.
logo-notariat
Pe doamnele de la Tineretului nu le-am invatat eu si clar nu aveam ce sa le mai invat. Stiau tot si aplicau ca la carte. Unde o sa merg eu de acum prima data cand am o problema care implica un notariat? La Notariat Tineretului, uite ca o mai spun o data, sa tina lumea minte. Si le-am pus si logo-ul in mijlocul articolului. Si apoi o sa le scriu si lor un mesaj de multumire, acum ca am terminat de povestit.

40 COMENTARII

  1. Declaratia asta e modul in care poti sa te aperi in cazul in care alti mostenitori doresc sa te inalture, sa faca toate demersurile si sa faca in asa fel incat sa decazi din drepturi. E apararea celor care prevad furtuni 😉 Si bineinteles ca eu trebuie s trec prin toate, ca na!, nimic nu obtin usor. Dar, tot ce nu te omoara te face mai puternic, nu?

  2. Sunt multi ani de cand nu am mai avut nevoie de notar, dar e bine de stiut, macar pentru a putea recomanda prietenilor vreodata, ca eu nu mai mosteniri de asteptat. Poate Mihai al meu, dar nu cred ca se va intampla prea curand. Stii, e interesanta smecheria asta cu declaratia… :))))

  3. Ei, uite de asta tata ne-a împărţit frăţeşte jucăriile din timpul vieţii, dar pe la notar tot am trecut şi pentru succesiuni în care nu se împartea nimic, dar era musai, sau pentru acte care nu valorează nimic fără însemnul lor. De fiecare dată, dar de fiecare dată femeia care întocmea actele ne privea cu o ură care te-ar fi putut desface în bucăţi. Notăriţele, simpatice, eficiente, şi găsitoare de soluţii salvatoare nu erau deloc în tandem cu angajata lor. Mi-au şoptit ruşinate: "e atât de eficientă încât ne cerem noi scuze în locul ei" În rest m-ai pus pe gânduri. Of!

    • Da…tata saracul s-a dus fara sa mai apuce sa imparta nimic…oricum a fost un visator intotdeauna, nu si-ar fi imaginat ca un om care i-a fost alaturi 17 ani poate fi atat de pervers. Sau s-o fi bazat pe taria mea? Cine stie? Oricum, mai am de dus o lupta.

  4. A ajuns să ne uimească amabilitatea pe care orice funcţionar public ar trebui să o aibă, indiferent de situaţie. În permanenţă să iei poziţia ghiocel, să te umileşti în faţa acestora, numai ca să nu deranjezi, să nu fii persiflat, tratat cu indiferenţă etc. Probabil că vor mai trece câteva generaţii până când vom intra într-o instituţie (oricare şi de oriunde) şi vom fi trataţi aşa cum se cuvine, cu respect.

    • Doar cateva generatii? Mi se pare ca esti optimista, draga mea. Dar ai atata dreptate, e aiurea ca ne bucura un lucru pe care ar trebui sa il privim ca normal.

    • asta numai pentru ca suntem femei amandoua. daca eram femeie si barabt, parcurgeam drumul invers: mai intai intlniri si apoi notariat 🙂

    • Fluture Alb, ce placere!! Si ce ma bucur!! Nu trebuie sa ti-l schimbi pentru mine, eu te recunosc oricum din 1000!
      Apreciez vizita ta cu atat mai mult cu cat te stiam in vacanta. Nu stiu cum reusesti sa iti faci si timp pentru blog…si pentru prieteni..eu cred ca nu as reusi, marturisesc.

    • vreau si eu sa vin la o sueta 🙂 ma primiti? 😀
      P.S sper ca ai observat Lalici Licurici ca mi-am schimbat numele pt tine 🙂 sper sa nu uit ca de fiecare data cand vin la tine sa imi pun Fluture Alb 😛

    • nu imi petrec atata timp cat mi-ar placea, dar pt mine e destul de bine si asa 🙂 cafeaua de dimineata mi-o incep mereu cu blogareala 😀 nu uit sa vin pe la tine prin vizita cat am timp 😛 te astept si pe tine in vacanta aici 🙂
      pupici din Croatia :*

  5. Mai, eu sunt cam departe acum ca să vă întâlnesc dar voi știți că mă gândesc la voi. Tocmai mi-ați dat o lecție despre cum să fac lumea mare, cât mai mică.
    Despre serviciile publice, e foarte bine că ai selectat în funcție de amabilitate și de profesionalism. Trebuie învățați unii ce atitudine trebuie să adopte față de public. Nimeni nu e responsabil de problemele conjugale ori de serviciu ale unui functionar, decât el însuși.

    • Lumea e mica, Gabriela, nu se stie nicodata cum drumul ne aduce una langa alta! In gand sunt intlniri atat de frumoase…

  6. Sunt de acord cu Antonela: de ce să fim atât de (a)plecați, când tot noi le plătim ca să ființeze?! Dar au ăștia așa, un aer suveran, de parcă ți-ar da, nu ți-ar lua!
    Poate în drumurile noastre ne-om încrucișa odată, la o cafea, ceai, poveste! 😉

    • Eu trebuie sa imi amintesc sa nu ma mut nici taiata din zona in care locuiesc acum, ca si la taxe si impozite e la fel de plin de amabilitate si de eficienta ( asta am constatat cand mi-am radiat masina). Jos palaria pentru primar, azi am avut o zi buna!

  7. Ba eu cred că este foarte bine că ai scris! Aşa, poate mai învaţă şi cei care nu conştientizează cum trebuie să se poarte cu clenţii, care le servesc o pâine la nas. Şi de ce să nu faci o mică bucurie celor care ne tratează corect, că nu sunt încă foarte mulţi. Dacă funcţionarele unei primării au ajuns să fie amabile, este un lucru remarcabil în România şi cred că e bine să scriem. Am povestit şi eu mai demult, despre o colegă din sectorul 1, ce a semnalat de două ori nişte probleme, şi tot surpriză, nu numai că i s-a răspuns la mail, dar s-au rezolvat şi problemele. Victoriile acestea, deşi ar fi trebuit să facă parte din firescul unei societăţi, merită povestite, pentru că mai avem drum lung până a fi respectaţi de autorităţi. Din păcate! Pup, Dănuţa! La cafeaua aceia ne-am înscrie mai mulţi, şi aş da şi eu un like pe Facebook notariatului cu pricina!

    • Am scris si pe site-ul primariei cu multumiri in trecut, deja sunt la a doua interactiune extrem de multumitoare pentru mine. Notariatul mi-a multumit la randul sau. Lumea pare un pic mai buna azi! 😉 Lucruri de genul asta ma mai impaca putin cu lumea, stii?

    • Multumesc, Mihaela pentru confirmare, iar la cafeaua aceea lista e deschisa, trebuie sa gasim numai clipa potrivita!

  8. Stiu, ai refulat, ai scuipat toata prostia din matele societatii noastre, dar te intreb, mai Dana, draga, ce naiba te mai mira pe la noi? Astea-s chestii fumate de multi dintre cei plecati din tara, temporar sau definitiv. Asta nu inseamna, evident,ca nu treb'e sa ne exprimam. Stai pe pozitii si da in ei, cand trebuie promit sa pun si eu umarul. 🙂

    • Traian, iti multumesc pentru sustinere, dar scopul nu era sa dau in nimeni, de data asta incercam numai sa pun in evidenta aspectele pozitive, nu cele negative. O primarie si un notariat care si-au facut treaba ca la carte, fata de altele care nu.

    • Cu placere si alta data la fel. 🙂 Da, Dana, stiu si eu primarii care isi fac treaba bine, chiar si un notar, si evident, nu trebuie luat totul la suturi, insa in tara asta oricand si la orice ora ai pe cineva de palmuit ca nu-si face treaba bine.

  9. Nu prea le am cu notarii insa, cand am avut nevoie de legalizarea diplomei de bacalaureat (n-a mai fost nevoie până la urmă) au auzit nişte vorbe bune despre acest cabinet notarial.
    Preturile sunt mici in comparatie cu alti notari: 5 lei în condiţiile în care eu, anul trecut, pentru ceva similar am dat vreo 10 lei.

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here