Cum mai arata piata barbatilor liberi?

Cred ca sunt vreo 17 ani de cand nu mi-am mai aruncat ochii pe o aplicatie din asta de dating, iar asta noapte, cum nu aveam ce face si nici somn, m-am apucat sa ma inscriu pe Tinder, doar asa, de chichi, sa vad si eu cum se prezinta piata barbatilor de varsta mea si liberi, nu ca as cauta un pansament, dar un mic research pe tema nu strica niciodata inainte de a decide cat de mare vrei sa te dai intr-un viitor, cand o sa fii tu complet bine si intreaga la cap din nou, presupunand ca asta ar mai fi omeneste posibil.

Clar mi-am pierdut exercitiul, ca a fost jale inca de la inceput, de la completarea profilului propriu. Acum, paranteza, o sa o dau putin pe filosofii: cand ma numeam singura defecta, ma judecam corect, acum cand m-am mai reparat putin, mi-am dat seama ca nu ma pot descrie deloc. Ce sa scriu, cum sunt de fapt? Si mi-am amintit ca prin vis ca vorbeam la un moment dat cu mymagicone de vacante si imi spunea ca vacanta perfecta inseamna sa se suie in masina si sa mearga, fara sa aiba un traseu fixat, cam pe unde il duce drumul. Si ma intreba cum e la mine, ce imi place (ca se pare ca nu s-a saturat de intrebari din cele mai simple, care ma pun pe mine in incurcaturi complexe, amuzant este ca la intrebari complexe am ceva raspunsuri, ca tocmai am gasit o serie noua, dar alea nu intra in sfera de interes, ghinion, nu apuc si eu sa raspund corect macar o data). I-am povestit atunci si eu de vacantele mele in care zaceam pe plaja cu o cafea, un pachet de tigari si o carte si suprema dorinta era sa nu ma intrebe nimeni nimic, iar in timp ce povesteam asta, mi-am dat seama ca nu raspundeam la intrebare, pentru ca nu stiam ce sa raspund, fuck, din nou. Sunt sigura ca am stiut candva, dar 15 ani e mult sa nu mai locuiesti in tine, uiti nabii si cum arati. Plus ca nici povestea asta cu cei 15 ani nu o stie, asa ca ce sa mai dezvolt subiectul, am dat-o in banalitati, ca sa nu se sperie si sa fuga, oricat i-as spune eu ca sunt in reparatii capitale. Asta m-ar face foarte nefericita, pentru ca alt prieten barbat ilegal de destept nu am. Dar o sa notez aici ca sa nu uit: unul din lucrurile bune care se intampla cand o iei de la capat la peste jumatatea vietii, e ca ai ocazia de a redescoperi lucrurile care iti plac cu adevarat.

Revenind la Tinder, imi venea sa scriu acolo la descriere: autentica, asumata, curajoasa si alte chestii din astea flatante in materie de dezvoltare personala, ca asa ma simt, dar daca ma uit la tot ce am povestit mai sus, par vorbe goale, plus  ca asta e doar concluzia fazei de acum, nu ar fi corect fata de cei care ar citi si ar lua-o de buna pe termen lung. Poate o sa constat peste 3 luni ca imi vine sa ma bag sub pat de spaima si insecuritate si de ce am facut cu viata mea, o sa revin la acele oldies, but goldies autosabotari personale, si na, ar insemna acum sa induc lumea in oroare si se duce naibii asumarea aia afisata. Sa scriu vesela? Cititi ultimele mele articole si radeti voi la asta, cum rad si eu acum de mine, ca pentru ironie sunt un subiect ofertant.  Inchei aici paranteza pe care am deschis-o de fapt ca sa explic de ce nu am reusit sa imi completez nici o descriere pe Tinder. Ma rog, mi-a iesit partea cu zodia si cu fumatoare, astea sunt foarte sigure si obiective. Si am pus poza facuta vara asta pe plaja, poza aia in care ma simt eu perversa in modul misto, ca eram goala pusca si batuta de soare si mi-am pus cu ajutorul AI, haine decente, nu ca ar sti lumea care mi-o admira, tocmai de acolo sentimentul ala placut de perversitate.

Ei, dragilor si m-am pornit sa caut. Nu sa caut, pardon, sa zapez printre profiluri, cred/sper ca asa se spune. Am exclus din prima nefumatorii, ca mie imi place gustul de tigara cand ma saruta si imi place si tigara de dupa, i-am eliminat rapid pe cei prea lucrati la sala, casatoritii, cei cu poze in care apareau dezbracati (pe unul l-am vazut chiar epilat pe picioare, OMFG), pe cei prea sportivi pentru lenea mea, pe cei care se trezesc dimineata devreme, pe cei care beau prea des, care voiau copii sau relatii serioase pe viata, care aveau barba, cautau sinceritate sau tipe fara inhibitii, erau prea slabi, prea banali, prea frumosi, soferii de uber, pe cei care la ultima scoala trecusera mai putin decat liceul (been there, never again) sau se pozau langa/in masini scumpe/motociclete.

Mi-a atras atentia unul care se declara sapiosexual. La asta m-am uitat, marturisesc spasit, dar nu ma tine inca sa intru in amanunte, subiectul e sensibil si meciul asta inca se joaca la mine in cap. Pe scurt, ca sa nu credeti ca ma dau secretoasa, faza e ca inca incerc sa imi dau seama daca termenul de sapiosexual e doar o exagerare moderna, de tip mindfulness si altele bullshituri de dezvoltare personala sau chiar inseamna ceva. Mi-a placut, dar pana nu ma prind singura care e treaba, am decis sa il ignor si pe ala.

Altul  se declara: Divortat dupa o relatie de 20 de ani cu o evitanta. Baaaai, uite cine a citit teoria atasamentului. Am ras, am aruncat un ochi la polita cu ultimele mele carti si am decis ca nu merita pana la urma sa deschid o discutie, ca eu ma trag din generatii de anxiosi si cand o sa fiu eu mare si securizata o sa imi dau seama chiar mai bine de atat ca astea nu de discuta pe site-uri de dating decat daca vrei sa te dai destept cu ceva ce crezi ca functioneaza doar pentru ca ai citit teorie. Sic, teoria o stiu si eu. Ma rog, sunt rea, stiu, omul cauta un profil asemanator cu modul in care el se construise, pot intelege asta, mai ales in momentul asta din viata, pot intelege ca daca ai devenit cumva si ai inteles o serie de lucruri nu poti accepta mai putin, doar ca pana si eu, cat de deschisa ma declar, tot cred ca sunt lucruri care nu se spun in gura mare si exact alea nu au legatura cu sexul. Adica e simplu sa spui fuck you in gura mare, dar aproape imposibil sa share-uiesti, chiar si in soapta, your hopes and dreams.

Am gasit multe, foarte multe oferte de sex, dovada ca de lipsa unui orgasm in ultimii ani sunt vinovata numai eu, lucru pe care il stiam oricum perfect, dar nu strica sa iti aminteasca cineva periodic asta, ca poate ti se termina bateriile chestiei din primul sertar de la noptiera, e inchis jos la non stop si sa nu disperi, nu de alta. Unul avea la pasiuni izvoarele termale. Aici nu am mai avut ce sa fac cu instrumentul de vibrare, ca imi murise la intrare(a pe profil), metaforic vorbind.

La altul vad ca primul lucru pe care il declara era: familist convins. Pe Tinder, da? Mi-am amintit ca unul din iubitii mei de odinioara, casatorit fedeles si cu doi copii acasa, scria acelasi lucru in profilul de pe o retea de socializare si la un moment dat, dupa o tavaleala din cele mai memorabile, m-a mancat la curiozitate si l-am intrebat cum vine asta.  A zis ca el isi iubeste familia, ce nu inteleg? Bine, am zis, suie in sa, mai iubeste-ma pe mine o data si gata cu vorba, ca nu ne iese partea cu vorbitul.

Inca unul se declara din primele cuvinte ale descrierii elegant si rafinat, dar in majoritatea pozelor era in pantaloni scurti. Acum, treaba e asa: nu ma omor neaparat dupa rafinament, inteleg ca si rafinatii merg in vacante si nu ma inhiba cu nimic ca ai pantaloni scurti vara in timpul liber, in loc de pantaloni de subtiri si lungi. De fapt, ma doare in cot de pantalonii tai, daca esti misto la cap te prefer fara ei la orice ora, dar am eu asa un feeling ca eleganta si rafinamentul daca apareau in dotare, nu te lasau sa te prezinti cu pozele alea pe un site de dating, unde prima impresie e aspectul si dupa aia treci la descriere.

Am marit rata de click pe minut la cei care din poze pareau perfecti sa participe, daca s-ar  organiza un casting de rol principal masculin pentru un remake dupa Psycho. Ceva mai mult am stat la turci, o gramada de turci frumosi de varsta mea pe Tinder, Alah apara si pazeste, incetinisem ritmul de eliminat doar de dragul privelistii, ca altfel ma feresc de frumusei din principiu (nu stiu de ce, dar prefer tristii cu carisma), plus ca eu nici in romana nu reusesc sa am o comunicare decenta cu prea multi, sa merg spre engleza ar fi culmea disperarii sau a optimismului, nu e cazul de niciuna, cel putin nu inca.

Am tresarit la cateva nume (nu au ei nicio vina saracii, asa i-a botezat popa si vin eu cu traumele mele peste ei, asa, neinvitata), m-am uitat cu putin mai multa atentie la cateva zodii (reminiscente din liceu, ce sa fac daca atata pot momentan?), la cativa care aveau la descriere citate in latina am deschis profilul numai asa, de amorul artei si apoi mi-am amintit ce frumos spune cineva Dixit! (afurisitule, nu vrei sa taci odata din capul meu de acolo de unde te-ai cazat?) si pune apoi un zambet, ca sa nu o iei personal si sa te superi, ca el nu mai vrea sa mai spuna nimic in plus, deja analizam prea mult si eu inteleg si o las asa, oricum, mai bine de o mie de ori sa te trimita la plimbare artistic un tip inteligent, decat sa iti ofere lumea la picioare unul oarecare, dracu’ sa mai inteleaga femeile.

Dupa asta am inchis laptopul si m-am culcat fericita ca nu m-a tentat nimic, nu e Tinder de mine, am bifat-o si pe asta, hai sa vedem ce ma apuca next.

* Image designed by Freepik