Azi nu ma simt in stare sa fac nici poezie, nici filosofie. Azi ma simt femeie, si inca una casnica, imi arde mai curand de mestereala decat de blogging. Sa nu scriu nimic, nu as putea, zau!, asa ca m-am gandit sa intru in jocul Happy Weekend si sa va arat doua opere de arta ale casei mele, de care personal sunt foarte mandra. Ideea mi-a venit vazand printre Questioarele Anei un articol de prin martie (cum oi fi ajuns pe-acolo, nici eu nu stiu) despre stickere decorative. Si mi-am zis: a, dar si mie imi plac la nebunie chestiile astea!!! De fapt i-am zis si ei asta, dar m-am zgarcit sa ii dau prea multe detalii, asa ca o fac acum, la mine acasa.
Povestea e asa: aveam in bucatarie un bar in loc de masa. Nu stiu ce fusese in mintea mea cand l-am facut, probabil mi se tragea de la anii in care umblasem numai prin delegatii, ca asa mi se pusese mie pata si in casa mea nu gaseai o masa clasica pe care sa mananci.
Cand m-am asezat si m-am gandit sa imi trag si eu barbat, sa intru in randul lumii, mi-am dat seama ca e si incomod si aiurea sa mananci ciorba la bar, asa ca am pus manuta si am daramat barul. Mai intai i-am dezlipit blatul. Apoi, cu panza de bomfaier i-am taiat rigipsul aproape pana la jumatate si profilele de aluminiu care il sustineau. Am nivelat totul cu niste ipsos si gata, am lipit deasupra cu silicon o bucata din blatul initial (din bucata celalta, taiata semirotund, mi-am facut polita de flori). Totusi, barul fusese lipit pe perete si ramasese urma lui acolo si pe langa urma si o gaura, facuta pe vremuri ca sa intre niste fire care asigurau iluminarea barului. Zugraveala nu aveam cum sa o nimeresc nici macar in nuanta initiala, ce sa mai vorbesc de nuanta de acum, afumata de tigara si gatit, iar cheful de a da cu lavabila peste tot imi lipsea complet si cu desavarsire. Asa ca am umplut gaura si urma lasata de bar pe perete cu ipsos amestecat cu un pic de culoare pentru lavabila, cat m-am priceput eu de aproape ca nuanta de cea initiala. Si deasupra am lipit un sticker decorativ, ca sa se piarda diferente de culoare printre bucatile lui. Peste sticker am lipit cu ccarton dublu adeziv mecanismul unui ceas de perete, cumparat din piata, de la un magazin plin cu de toate. Unul nou costa 20 de lei, eu l-am intrebat pe vanzator daca nu are unul cu cadranul spart, din intamplare. Culmea, avea; mi l-a dat cu 5 lei. Puteti admira mai jos opera mea.
Tot mai jos, va arat inca un lucru din bucataria mea, de care sunt tare mandra. Avem la serviciu un fel de dozatoare de servetele. Tare mi s-au parut utile, dar unul de genul acela costa vreo 70 de lei, cel mai ieftin posibil. Asa ca am cautat o luna de zile pe la toti prietenii, mai ales la cei care faceau serioase investitii in incaltaminte, o cutie de pantofi la dimensiunea dorita de mine; umblam cu un servetel din ala in geanta, ca sa pot sa masor. In final am gasit cutia ideala, era de la niste pantofi barbatesti si se potrivea manusa. Am lipit capacul cutiei cu scoth, am taiat cu cutterul o deschizatura pe una din laterale si am acoperit-o apoi cu niste autocolant (pe care am dat fix 2 lei, sic) ales ca sa se asorteze cu o bucata din blatul din bucatarie. Apoi am fizat-o cu niste cuisoare pe perete, am umplut-o cu servetele si ta na na nam… Cand se va murdari, am sa o acopar cu un nou strat de autocolant, fara sa il dau jos pe cel vechi. Asta o va intari si mai tare.
